Poezie
Ce fericiți eram...
2 min lectură·
Mediu
Ce fericiți eram și ce nebuni
Vorbind așa ușor de lucruri sfinte,
Simțindu-ne asa de sfinți și buni,
Lovind în ceilalți fapte or cuvinte.
Ce fericiți eram cand judecam
Noi, care niciodată nu greșisem,
Noi, care nu mințeam și nu furam
Noi, care pe Hristos il răstignisem!
Ce fericiți am fost când am hulit
Și n-am votat familia creștină,
Și libertate-aceasta am iubit
Mai mult decât credința în lumină!
Și L-am lăsat pe Dumnezeu la poartă,
S-aștepte de-astăzi īnc-o veșnicie.
Noi "jos penalii!" am strigat l-olaltă
Și-am râs când au intrat la pușcărie...
Ne-am bucurat de rău și nedreptate,
Și am băut paharul plin cu ură.
Și-am fi lovit, de-am fi putut, și un frate
De ne-ar fi-ntors din golgota păgână.
Dar astăzi nimeni nu ne cheamă,
Înmärmuriți în propriul boicot,
Îmi amintesc că îmi e dor de-o mamă
Și ca s-o vad eu astăzi nu mai pot!
Mi-e dor și să mă rog la Tine, Doamne,
Să-mi plâng amarul și să spovedesc
Păcate și rușini și patimi...
Și mila de la Tine s-o primesc.
Ce fericiți am fost la Înviere
Când toți cântam și Īl primeam pe Domnul,
Și-n zori , cu lumânări aprinse
Și-n cântec de-nviere ne lua somnul...
Azi am murit și vom muri cu Tine,
Și nu de boală, ci de lipsa Ta!
Noi nu știm cine suntem și ce-i bine,
Dar tot mai credem că ne vei ierta.
Ce fericiți vom fi-ntr-o zi senină,
Lipsită de tristețe sau păcat.
Și vom striga cu glasuri de lumină:
HRISTOS A ÎNVIAT!
001415
0