Jurnale

Râde! Și-odată cu tine, tăcerile râd ascunse-n strânsorile pumnului mic, înfășat în întrebări sensul tău adoarme-n poală ca un vers demult uitat fără mamă... Râde! Și-odată cu tine

MCMARA CHIRIAC

0

0

Deși e seară e întuneric și parcă nu mai zăresc decât scântei de vorbe ce sar din smalțul șinelor unui tramvai. Zvâcnește tăcerea din forfotă și se așează alături... (cred ca astăzi nu are

MCMARA CHIRIAC

0

6

Nu merităm aducerile-aminte, Amestecul de umbre cu amar. Am plâns ca-n fața unui blând părinte, Cu glasul zămislit într-ul altar. De ce mă iartă timpul tot lasându-mi Câte-un copil pe pragul

MCMARA CHIRIAC

0

0

Vreau să te sărut sub coaste și să-ți sorb bătaia vieții și să mușc din sânge copt din coroana de sub stele, să mă spăl într-o privire, să mă tiptilesc acolo și încolăcită-n raze tălpile să-ti

MCMARA CHIRIAC

0

0

Tresar uneori în căutarea ploii. Aproape ca n-o mai recunosc... Altădată era altfel, avea și ea o zi a ei, de naștere, uneori îi cântam. Poposesc ca o răsuflare prea scurtă pe malul rațiunii. Poate

MCMARA CHIRIAC

0

0

Străzile mă strâng umede în brațe, Am pășit nătâng în prima noapte de lume străină... Cerului i s-au copt pe coaste lumini, și râd străin și absurd. E greu să cobori, e mai lesne să

MCMARA CHIRIAC

0

0

Trup de piatră, ars și crud, Rupt din cer, din foc și lut, Mi te-ai strâns acum, aici Și-ți beau repede veninul Să n-ajungă până mâine, Poate fi-va prea târziu În strâmtoarea ce rămâne Între

MCMARA CHIRIAC

0

0

Potop de vorbe limpezi și aprinse Din focuri arse-n secetă flămândă Mă nasc a doua oară din pământ Și-nvăț să scriu lumini cu mâna stângă. Din lacrimi ce târziu se scurg spre cer Ca un apus de

MCMARA CHIRIAC

0

0

Cu tăcere surdă calc Pe nisipul alb... și cald, care sfarmă asfințitul ce desparte ce-i pe jos de ce e sus. Dar eu sunt? Eu stiu că nu-s. Nu-s aici, aproape mie, nici departe, nici

MCMARA CHIRIAC

0

0