Jurnal
Exil
1 min lectură·
Mediu
Străzile mă strâng umede în brațe,
Am pășit nătâng
în prima noapte
de lume străină...
Cerului i s-au copt pe coaste lumini,
și râd străin și absurd.
E greu să cobori,
e mai lesne să urci
te poți ține cu gheare de stânci
ca să ajungi acolo, printre înalți,
unde copiii râd scuturându-și făptura.
Iar dacă alergi după nori,
ai putea uita să mai crești
și-o să zbori...
002421
0