tot un fel de sirop

spaţiul dintre noi se dilată şi se contractă alternativ, de obicei când îmi construieşti ziduri din cuvinte puţine, pe care le pot pipăi, le pot percepe stabile, solide, deci îmi sunt cel mai bun adăpost (chiar şi atunci, sau mai ales) când mă ghemuiesc lângă tine în somn, pregătită să te înhaţ de mână dacă mi se pare greu să înot printre vise de una singură