De dragul verii înfloreste-o floare;
În lanul galben-auriu
e plin de maci
E numai soare și...
mușuroaie de furnici.
Nisipul arde sub picioare
Gradul se strecoară-n zi,
Se văd copii, iar pe
Te înalți, sub ochii mei, precum o frunză
Și nu-ndrăznesc să urmăresc a ta cădere,
Aștept neliniștită-o adiere
În ochii-mi te înalți precum o frunză.
Și inima se-mbată-n duioșie
Privirea ta
Se înalță falnic, el,
Fiind dezmierdat de cer
Aripile îi plutesc,
Ca un rege îl primesc
Norii, stelele și luna.
Privirea lui omoară prada,
Ochii mari și pana deasă,
În munte el își face
În liniștea nebună a nopții
Vântul străbate stânca cea de piatră,
Norii pândesc marea albastră
Iar stelele cuprind lumea întreagă.
Albastru ca și marea este cerul,
Lumină-adâncă acum
O codiță mică, mică,
Și-o blăniță cam zburlită,
Doua urechi mult prea mari
Și lăbuțe ca de var.
Frică are-n el grămadă,
Dar n-aș vrea ca el să vadă
Vre-un copoi sau vânător,
Că și fuge pe
Noaptea rece se coboară și e vânt,
Boala îmi tresaltă iar prin trup,
Văd doar sicrie, sânge, pietre
Și am o sete ce nu se sfârșește.
Te rog să pleci stafie neagră
Nu vreau să văd ce alții
Noaptea, grea și rece, coboară-n ceas târziu,
Iar luna cea frumoasă e singură-n pustiu,
Doar roata de mașină se-aude prin oraș
Și-un greier trist ce cântă din sumbrul său locaș.
Cu fiecare
În ochii tăi se vede cerul,
Și stelele se vad în ei...
Doar ochii tăi vădesc misterul
Iar el se vede doar prin ei.
o dragoste prea pură și-nfinită,
Curge prin inima mea cea bolnavă
Atunci
MD