Poezie
Noaptea
1 min lectură·
Mediu
În liniștea nebună a nopții
Vântul străbate stânca cea de piatră,
Norii pândesc marea albastră
Iar stelele cuprind lumea întreagă.
Albastru ca și marea este cerul,
Lumină-adâncă acum străbate
O parte din pământ și lume-
Străbate și din mine-o parte.
În adâncul sufletului meu
Nebuna noapte se perindă,
O mână-ar vrea să îmi întindă
Copacii, frunzele și cerul.
E noapte și e totul feeric,
Obscur este în jurul meu,
Albastră ca și cerul este marea
Iar eu, un semizeu.
001924
0