Astrul
Noaptea, grea și rece, coboară-n ceas târziu, Iar luna cea frumoasă e singură-n pustiu, Doar roata de mașină se-aude prin oraș Și-un greier trist ce cântă din sumbrul său locaș. Cu fiecare
In vis
Aștept noaptea, ca un pământ însetat Ce se hrănește cu al tău parfum, M - asez, apoi, cu nerăbdare - n pat, Știind că - n zori totul devine fum. Încep să te visez, îmi ești alături, Până și
Nefast
Toamna - și face loc azi printre ramuri Fructele încep a prinde gust, Tinerii visează lângă valuri, Dar totul e penibil și anost. Deși nu este frig, lumea e tristă, Cam toți sunt încercați de
Somn lin
De ce te - nalți când nimeni nu se - așteaptă O, suflete, ce până ieri zâmbeai? Te rog, rămâi, ... sau dă - ne drept răsplată O mângâiere de - acolo sus, din rai. În somn se derula întreaga -
Singura - n oras
Caut privirea ta printre imagini - Fără să știu îmi ești acum aproape. Aș vrea să strig alergând Să uit de vorbele Ce le rosteai plângând. Mintea-mi nu concepe bucuria ta, Iar sufletul îmi
Praf de stele
M-agăț cu disperare de-o speranță Poate nu e nimic, sau poate-i viață, Un loc numai al meu să îmi oferi, Să râzi, să plângi, să nu-ncetezi să speri. E toamnă și, ades, privesc la stele, Eu le
Regrete...
Încep să caut în mocirla de-amintiri, Și nu găsesc nimic, Și totul se rezumă la priviri. În fața mea găsesc doar o nălucă Dar știu prea bine, nu visez Iar ochii mei încep să plângă,... O
Nelinistea marii
Privind la noaptea trecătoare Mă-ndrept cu pași grăbiți spre mare, Fără să văd ceva în zare, Ce strălucește și dispare. Poate speranța mea de-o viață Plângea cu lacrime de sare Văzând că a
In cautarea ta
Nu știu dacă acolo, departe, Tu simți cum inima îmi bate, Tot mai tare șimai tare, Căutând cu disperare O privire, o chemare. Poate că cerul, ce este Un imens și scump hotar, Te caută mereu
An de an
Vine soarele și-mi bate În fereastra înghețată, Razele fierbinți din ceruri Îmi șoptesc:\"E primăvară!\" Vara sosește îndată, Pomii fructul lor ni-l dau, Muntele, brazii ne-așteaptă, Marea
Pace si speranta
Știu doar că tu mi-ai redat speranța În viața asta ce rapid se scurge, Din palmă parcă-mi zoară lumea, Și pământul tot de sub picioare-mi fuge. Viața-mi încălzești în fiecare zi Și timpul
Vise
În seara cea cu lună plină Eu la tine mă gândeam, Iar când mă țineai de mână Lângă tine mă visam. Când mă gândesc la chipul tău, Prin mine trece un fior, Iar când o să te revăd O să-ți spun
Revelatie
Iubirea e un fulg ușor, Dar foarte greu de prins; Eu am crezut că-l am în mână Dar nici măcar nu l-am atins. Atât de mic și câteodată Apare din cerul senin; Iar când să-l prinzi, să îl
Decor in vid
Noaptea rece se lasă ușor în oraș, - Nimeni pe stradă, Doar umbre menite s-apese durerea, Și pustiul imens- de afară.
Idila
Singur, mereu singur, Nimeni în jur sau pe alocuri, Doar stelele, luna și norii Și gândul la ea. Tot ce ma înconjoară Azi amintește de ea: Locuri, străzi, lumini... Dar nu e ea. Eram
Setea de viata pura
O liniște de mormânt apasă pământul gol, Ce suferă în lipsă de apă și căldură- Viețuitorele toate, fug în pustiu Sperând să găsească, un picur de speranță. Acuma e năduf și cerul este
Si daca...
Și dacă stele nu ar fi pe cer N-ar mai fi nici un mister, Căci lumea toata nu ar fi, Dacă tu nu mi-ai zâmbi. Și dacă tu nu mi-ai zâmbi Dragostea noastră n-ar f, Iubirea s-ar fi înecat În
Nu mai fi trist
-Ești trist când viața este grea, Atunci când lumea este rea? -Ești trist când soarele dispare Și lumea este trecătoare? E greu să crezi în vorbele cu ură, Să spui că-n viață toate se
Mangaiere
Te înalți, sub ochii mei, precum o frunză Și nu-ndrăznesc să urmăresc a ta cădere, Aștept neliniștită-o adiere În ochii-mi te înalți precum o frunză. Și inima se-mbată-n duioșie Privirea ta
Noaptea
În liniștea nebună a nopții Vântul străbate stânca cea de piatră, Norii pândesc marea albastră Iar stelele cuprind lumea întreagă. Albastru ca și marea este cerul, Lumină-adâncă acum
Vulturul
Se înalță falnic, el, Fiind dezmierdat de cer Aripile îi plutesc, Ca un rege îl primesc Norii, stelele și luna. Privirea lui omoară prada, Ochii mari și pana deasă, În munte el își face
Satul fermecat
Lansez privirea mea În zarea-ndepărtată, Nesesizând cum ploaia A început să cadă. Și ce văd eu în zare? Un sat sărac și mic. Ce faceți voi țăranii munciți? dar când trăiți? Văd casele
Blestem
Noaptea rece se coboară și e vânt, Boala îmi tresaltă iar prin trup, Văd doar sicrie, sânge, pietre Și am o sete ce nu se sfârșește. Te rog să pleci stafie neagră Nu vreau să văd ce alții
Cuvinte
Dintr-un adânc plin de tăcere De azi învie poezii, Când cercetez mă pierd în căutare, Fără cuvinte învăț a vorbi. Doar cu tărie pun pe alb ce-i negru Dar toate-acestea nu mă fac
Anticipare
Brusc, un cuvânt îți îneacă inima în lacrimi. Treptat, totul se duce pe fundul mării. Lent resentimentele încep să apară. În liniște memento mori.
Vara
De dragul verii înfloreste-o floare; În lanul galben-auriu e plin de maci E numai soare și... mușuroaie de furnici. Nisipul arde sub picioare Gradul se strecoară-n zi, Se văd copii, iar pe
Plictiseala...
cald, terasă, un băiat fumează de zor dintr-un trabuc aș vrea să mă înfrupt din când în când din câte-un colț de pâine și să beau vin ca să-mi revin; nu pot să stau așa vreau să
De ce?
De ce nu poți să te oprești măcar O clipă-n urmă să privești Și amintiri să răscolești? Oprește-te o clipă doar... De ce grăbit prin lume alergi Și ca-ntr-o mare te avânți, Rutina-ncerci
Lumini de gand
Lumini de gând ce-mi sunteți temelie, În viața-mi plină de balast Vă mulțumesc că-mi stați aproape, Vă mulțumesc de ce sunt azi. Adesea-n zare, îndepărtată, Spre cer eu îmi îndrept
Comunism tacut
Am rătăcit între atâția necunoscuți- E ceață și abia zăresc trecutul violent al țării, care muncește ca într-un furnicar, Dar îmi fac loc precum un fluture pe floare. Nu-i pustiu, dar e cam
Iepurasul
O codiță mică, mică, Și-o blăniță cam zburlită, Doua urechi mult prea mari Și lăbuțe ca de var. Frică are-n el grămadă, Dar n-aș vrea ca el să vadă Vre-un copoi sau vânător, Că și fuge pe
soarta sau destin
O minune venită din rai, Fără taraf și fără alai, Un strop de viață, o mană din cer, Dar fără cântec, ușor și stingher- Un porumbel. Cere iertare fără să vorbească Și se
you
În ochii tăi se vede cerul, Și stelele se vad în ei... Doar ochii tăi vădesc misterul Iar el se vede doar prin ei. o dragoste prea pură și-nfinită, Curge prin inima mea cea bolnavă Atunci
