Dintr-un adânc plin de tăcere
De azi învie poezii,
Când cercetez mă pierd în căutare,
Fără cuvinte învăț a vorbi.
Doar cu tărie pun pe alb ce-i negru
Dar toate-acestea nu mă fac
De ce nu poți să te oprești măcar
O clipă-n urmă să privești
Și amintiri să răscolești?
Oprește-te o clipă doar...
De ce grăbit prin lume alergi
Și ca-ntr-o mare te avânți,
Rutina-ncerci
Încep să caut în mocirla de-amintiri,
Și nu găsesc nimic,
Și totul se rezumă la priviri.
În fața mea găsesc doar o nălucă
Dar știu prea bine, nu visez
Iar ochii mei încep să plângă,...
O
Și dacă stele nu ar fi pe cer
N-ar mai fi nici un mister,
Căci lumea toata nu ar fi,
Dacă tu nu mi-ai zâmbi.
Și dacă tu nu mi-ai zâmbi
Dragostea noastră n-ar f,
Iubirea s-ar fi înecat
În
cald,
terasă,
un băiat fumează
de zor
dintr-un trabuc
aș vrea să mă înfrupt
din când în când
din câte-un colț de pâine
și să beau vin
ca să-mi revin;
nu pot să stau așa
vreau să
Caut privirea ta printre imagini -
Fără să știu îmi ești acum aproape.
Aș vrea să strig alergând
Să uit de vorbele
Ce le rosteai plângând.
Mintea-mi nu concepe bucuria ta,
Iar sufletul îmi
O minune venită din rai,
Fără taraf și fără alai,
Un strop de viață, o mană din cer,
Dar fără cântec, ușor și stingher-
Un porumbel.
Cere iertare fără să vorbească
Și se
Știu doar că tu mi-ai redat speranța
În viața asta ce rapid se scurge,
Din palmă parcă-mi zoară lumea,
Și pământul tot de sub picioare-mi fuge.
Viața-mi încălzești în fiecare zi
Și timpul
De ce te - nalți când nimeni nu se - așteaptă
O, suflete, ce până ieri zâmbeai?
Te rog, rămâi, ... sau dă - ne drept răsplată
O mângâiere de - acolo sus, din rai.
În somn se derula întreaga -
Aștept noaptea, ca un pământ însetat
Ce se hrănește cu al tău parfum,
M - asez, apoi, cu nerăbdare - n pat,
Știind că - n zori totul devine fum.
Încep să te visez, îmi ești alături,
Până și
Lumini de gând ce-mi sunteți temelie,
În viața-mi plină de balast
Vă mulțumesc că-mi stați aproape,
Vă mulțumesc de ce sunt azi.
Adesea-n zare, îndepărtată,
Spre cer eu îmi îndrept
Am rătăcit între atâția necunoscuți-
E ceață și abia zăresc trecutul violent
al țării, care muncește ca într-un furnicar,
Dar îmi fac loc precum un fluture pe floare.
Nu-i pustiu, dar e cam
O liniște de mormânt apasă pământul gol,
Ce suferă în lipsă de apă și căldură-
Viețuitorele toate, fug în pustiu
Sperând să găsească, un picur de speranță.
Acuma e năduf și cerul este
Nu știu dacă acolo, departe,
Tu simți cum inima îmi bate,
Tot mai tare șimai tare,
Căutând cu disperare
O privire, o chemare.
Poate că cerul, ce este
Un imens și scump hotar,
Te caută mereu
Lansez privirea mea
În zarea-ndepărtată,
Nesesizând cum ploaia
A început să cadă.
Și ce văd eu în zare?
Un sat sărac și mic.
Ce faceți voi țăranii
munciți? dar când trăiți?
Văd casele
M-agăț cu disperare de-o speranță
Poate nu e nimic, sau poate-i viață,
Un loc numai al meu să îmi oferi,
Să râzi, să plângi, să nu-ncetezi să speri.
E toamnă și, ades, privesc la stele,
Eu le
-Ești trist când viața este grea,
Atunci când lumea este rea?
-Ești trist când soarele dispare
Și lumea este trecătoare?
E greu să crezi în vorbele cu ură,
Să spui că-n viață toate se
Privind la noaptea trecătoare
Mă-ndrept cu pași grăbiți spre mare,
Fără să văd ceva în zare,
Ce strălucește și dispare.
Poate speranța mea de-o viață
Plângea cu lacrime de sare
Văzând că a
Toamna - și face loc azi printre ramuri
Fructele încep a prinde gust,
Tinerii visează lângă valuri,
Dar totul e penibil și anost.
Deși nu este frig, lumea e tristă,
Cam toți sunt încercați de
Singur, mereu singur,
Nimeni în jur sau pe alocuri,
Doar stelele, luna și norii
Și gândul la ea.
Tot ce ma înconjoară
Azi amintește de ea:
Locuri, străzi, lumini...
Dar nu e ea.
Eram
În seara cea cu lună plină
Eu la tine mă gândeam,
Iar când mă țineai de mână
Lângă tine mă visam.
Când mă gândesc la chipul tău,
Prin mine trece un fior,
Iar când o să te revăd
O să-ți spun
Iubirea e un fulg ușor,
Dar foarte greu de prins;
Eu am crezut că-l am în mână
Dar nici măcar nu l-am atins.
Atât de mic și câteodată
Apare din cerul senin;
Iar când să-l prinzi, să îl
MD