Manolescu Gorun

Cu multe multumiri pentru comentariul lucid, pertinent si la obiect. Oricand imi va face o deosebita placere sa mai conversam.

Cu pretuire,
G.M.

\"Și Poincaré greșea la calcule elementare\" zicea, pe vremuri, proful meu de mate când se-ncurca la câte o demonstrație. Asta e. Mulțumesc pentru corectură.

G.M.

Progama-ma-aș și n-am cui… Mai dă-o dracu\' de programare că sunt sătul de ea până-n gât. Cineva, malițos, ar zice că ea de la gât în sus începe. E un tâmpit. Și tot tâmpit sunt și eu când îi învăț pe studenți, zăpăcindu-i, nu numai programare dar și despre complexitatea calcului și alte aiureli (ajungând până la AI). Dar am bunul simț să-i avertizez că peste \"minte\" cineva a avut perversitatea să ne \"programeze\" atât de subtil de nu se mai descurcă nici dracu\'. Și tocmai pe aici începe jocul frumos între minte care trebuie să \"discursivizeze\" și non-minte (cum zic aia de-s luați cu pluta prin extremul extremului Orient). Și, evident (era și de mirare să nu observi) că în \"discursul\" meu am comis o \"eroare\" (voită) de \"logică\". Dar asta e. Pentru că, zice unul (Malgrinda - cine-o fi ăla?) într-un motto la un capitol din \"Roșu și Negru\": \"Vorbele i-au fost date omului pentru ași ascunde gândurile\"; și, zic si eu, \" de ce nu și pentru a transmite câte ceva de dincolo de gânduri\" lucru care nu este, uneori, chiar imposibil (din nefericire, doar pentru foarte puțini).

Tot eu,
G.M.

Măi Boba,

Ai început să umbli la finețuri. Și mintea mea, acum, e plecată cu sorcova. Sau poate că tocmai asta e bine. Pentru că atunci când lași mintea de-o parte se întâmplă niște chestii…printre altele și cu \"nivelurile\" alea de \"comunicare\" de care vorbești tu și care se activează aparent aiurea… Și, după mine, tocmai aici apare farmecul. Iar faptul că se \"sare\" de la unul la altul cam haotic, asta e. Nu-mi rămâne decât să aștept ca \"salturile\" să se ordoneze de la sine (armonios sau disonant - că tot se poartă). Dacă s-o întâmpla așa….Mi-aduc aminte de… Ci că, pe strada \"Așteptării\" tot aștepta cineva să apară altcineva ca să-l întrebe ceva. În fine apare altcineva. Acel \"Cineva\" îl întreabă: \"Nu vă supărați, aștept pe cineva să-l întreb unde este strada Așteptării\". \"Nu mă supăr, așteaptă-l!\".

Cu drag,

G. M.

Mulțumesc pentru trecere, Boba. Așa cum am mai spus altă dată, eu mă cam joc cu poezia și, în consecință, nici ea nu mă prea ia în serios. Cândva, îmi intrase în cap că sunt poet. Dar, la un moment dat, mi-a trecut. Orgoliul umilinței - ar zice unii. Aiurea! Era doar, din păcate, luciditatea și distanțarea vârstei. Pe vremuri, am dat și eu peste un director (rara avis) deștept. Care, într-o ședință de avizare a unui proiect, în carul căreia mă cam băgam în vorbă ca musca-n curu\' iepei, i-a zis șefului meu: \"Spune-i ăstuia porunca a opta (mi se pare)\". M-am blocat. Și, după ședință l-am întrebat pe respectivul șef, ce-a vrut să spună directorul. Răspunsul: \"să știi și tu că Joni (așa-l chema pe șefu\' ăl mare) are un decalog\". \"Bine, bine și ce spune porunca a …?\" \"Nu da din cur când nu te fute nimeni\"….Acum, după atâta timp, când nu mai am decât șansa să dau în mintea copiilor, m-am apucat din nou să mai torn câte un text, pe aici și-i zic \"poezie\". \"Multă lume-i amărâtă, da o duce bine\" spunea o secretară simpatică pe care am avut-o (ca secretară și nu…) și eu mai târziu. Deci, asta e ! Și mă uit cu orece invidie (temperată) la alții (printre ei și la tine - cândva ți-am promis c-o să te urmăresc până-n pânzele albe și o și fac) care chiar scriu poezie.

Doi... si c-o smochina, zece!
Din abisul gandirii lui Pacacala si etc..:
\"Cândva, am cunoscut un văr
Care repara pietre.
Și cum în imperfecțiunea lor grosolană
Existau aruncate peste tot,
Își făcea calcule. \"

\"O viziune prea simplistă pentru complexitatea temei. Iar dulcele stil \"aforistic\" șchiopătă atât de evident. Mai lucrează...\". Sau mai bine nu! Ca tot aia e. \"Si cum prostia grosolana e aruncata peste tot, degeaba iti faci calcule... De unde nu e..., nimeni nu cere. Asa ca, incheind in ton optimist, sa ne vedem cand mi-oi vedea ceafa. Dar sa ne auzim, in scris, cat mai curand posibil, ca ma distreaza

Doi... si c-o smochina, zece!
Din abisul gandirii lui Pacacala si etc..:
\"Cândva, am cunoscut un văr
Care repara pietre.
Și cum în imperfecțiunea lor grosolană
Existau aruncate peste tot,
Își făcea calcule. \"

\"O viziune prea simplistă pentru complexitatea temei. Iar dulcele stil \"aforistic\" șchiopătă atât de evident. Mai lucrează...\". Sau mai bine nu! Ca tot aia e. \"Si cum prostia grosolana e aruncata peste tot, degeaba iti faci calcule... De unde nu e..., nimeni nu cere. Asa ca, incheind in ton optimist, sa ne vedem cand mi-oi vedea ceafa. Dar sa ne auzim, in scris, cat mai curand posibil, ca ma distreaza

Și mie, Luana îmi place și Moise și Isus și Mohamed și Buda. Nu-mi plac rabinii, popii (catolici & ortodocși & nu știu cum le zice ălora din Islam & idem ălora din Budismul de toate felurile). Mai rău e că ne aducem aminte de cei ce ne plac foarte rar și reușim să-I \"simțim\" de ACOLO unde ei SUNT, pentru că ne împiedicăm de diverse \"biserici\" care au născut, la rândul lor, tot soiul de \"bisericuțe\" …..

In ceea ce privește poezia de față, ea face parte dintr-un ciclu dedicat \"Prințului\" si orice interpretare a parților in afara întregului poate fi dezavantajoasa.

\"eu l-as fi facut altfel. fiind eseu, deci incercare; as fi prezentat …etc. [iar] la sfarsit parerea personala, adica ideile mele personale si originale. altfel pare a curs de scoala si, zic eu, ce se cere acum in filozofie nu este eruditia si a arata cata filozofie stii….\" (Andreea Iancu)

Eseul, după umila mea părere, înseamnă un \"sens\" (de mișcare) și nu o \"învârtire pe loc\" (chiar și pe un loc intens de bogat populat - ca în cazul unor exegeze de excepție). Sau pe un spațiu gol devastat deja de alții (în cazul unor \"interpretări\" banale). Mai mult, eseul îți conferă libertate. Libertatea interpretării. Care poate merge chiar până la \"deformarea\" originalului fie și până la \"contrazicerea\" acestuia. Și aceasta pe baza tocmai a unor sugestii chiar ale textului (textelor) originale pe care autorul nu le-a avut în vedere dar care, pentru opere care-și merită titlul de \"operă\" (\"sistem\" filosofic în cazul nostru) fac din ele \"opere deschise\" în sensul lui Ecco. Exemplu: Andrei Cornea cu a sa \"Când Platon nu a avut dreptate\" (titlu reprodus din memorie).

Concluzie: text cuminte, școlăresc. Nici măcar de prezentat într-un seminar la facultate. Unde se cere, în cadrul unui astfel de seminar, ca ceea ce se prezintă să stârnească discuții chiar și contradictorii din care participanții să aibă de câștigat.

in loc de \'\'A veni toamna/ acopera-mi umbra cu ceva...etc\' , \'A veni toamna/ acopera-mi inima cu ceva...etc\'

pentru trecere, Florin.

Referitor la Nichita, ce sa spun? O fi. Sau n-o fi. Eu consider poezia ca fiind una buna dintre cele scrise de mine. Iar faptu ca \'A veni toamna/ acopera-mi umbra cu ceva...etc\' acum mi vine in cap. Dar, fiecare cu toamna lui. Iar finalul, dar nu numai, cred ca nu aduce in nici un fel a Nichita. Asta e.

Despre shamanii tolteci, poate mai vorbim cu alta ocazie.

Cine-i tampit. Pentru ca nebunii sunt nebuni, nu tampiti.

Eseu care te \"vrajeste\". Ar trebui analizat la rece. Nu stiu daca am s-o fac. Poate ca da. Altadata. El e plin de mesaje subliminale esoteterice. De aici, poate, senzatia de \"vrajitorie\" (alchimica?). In orice caz, textul prezent este superior altora pe tema \"alchimica\", produse de acelasi autor.

Iti face numai impresia. Calul era \"virtual\". Sau o \"clona\" (tot virtuala) ca unele \"clone\" (nevirtuale)cum, \"poetic\", azi se mai numesc unele module de program care se multiplica prin IT-ul ala al nostru.

Mi-am mai aprins o tigara ca mi-a trecut tusea. Si fara alte comentarii iti acor si o \"+\". Cu riscul de a fi descalificat. Pentru ca o poezie buna daca o comentezi, o strici. Precum o floare careia ii rupi petalele pentru a vedea din ce e alcatuita.

De fapt chiar titlul eseului \'Limbajul hermetic\' cred ca imi da dreptul sa obsev ca dumneata incerci o generalizare, zic eu, fortata, identificand o abordare \"alchimica\" cu intreaga sfera a notiunii de \'hermetism\'. In final, imi cer inca o data scuze daca cineva (inclusiv autorul) a considerat (si considera) punctul meu de vedere drept unul \"peiorativ\" in raport cu textul analizat, deoarece nu aceasta a fost intentia mea. Mai mult, am scris comentariile tocmai pentru ca eseul ridica o problema interesanta care merita sa fie discutata.

Imi pare rau ca s-a interpretat \"obsesia alchimista\" in sens peiorativ. Ea este (si poate fi) si o obsesie frumosa si interesanta. Dar a reduce - cel putin asa am dedus eu din text - hermetismul si gandirea fragmentara la o abordare (punct de vedere) alchimica (alchimic)mi se pare cel putin exagerat, adica, de fapt, o generalizare fortata.

Corect, cred eu, ar trebui ca, dupa schitatea catorva caracteristici generale ale hermetismului si gandirii fragmentare (fara a fi, neaparat, considerate \"irationale\" si/sau \"ilogice\"), sa se treaca apoi la prezentarea abordarii \"alchimice\" ca un mod particular (si interesant, nu ma indoiesc) al hermetismului & gandirii fragmentare.

1. Obsesia \"alchimistă\" îl face pe autor să reducă, pur și simplu, \"hermetismul\" la discursul alchimic; când, de fapt, discursul menționat este doar o specie de \"hermetism\".
2. \"Fragmaterismul\" alchimic (real de altfel) este, la rândul său și el, doar o specie a gândirii \"fragmentare\" ce poate fi opusă gândirii \"conceptual - ierarhice\": top down - deductive sau bottom up - inductive (deci încă un reducționism cel puțin discutabil). Gândire \"fragmentară\", utilizată, printre altele, intens de Posmodernism în cadrul căreia cititorul este invitat să realizeze tot soiul de conexiuni semantice diferite - puncte de vedere cu diverse \"grade\" de \"adevăr\" - în cadrul unor lecturi repetate ale aceluiași text, fără ca prin aceasta să urmărească, neapărat, un scop \"alchimic\".
3. Text interesant tocmai prin reflecții de genul celor semnalate anterior și prin discuțiile care le poate genera.

Am corectat \"Big\" in loc de \"Bing\". Multumesc pentru trecere, Florina.

Din nou ne-am intalnit. Poezia, prea explicita, unora poate n-or sa le placa. Mie, da.