Manolescu Gorun

Nu am ce comenta. Risc să fiu declasificat și să-ți acord o \"+\".
Prima ființă care a murit în mâinile mele a fost o pisică. Care dormea, întotdeauna, noaptea, la pieptul meu. Și am am simțit cum sufletul îi pleacă încet, încet iar ocii i se sting, devenind din fosforescenți - mați.

Aici, la tine, e mult mai multă durere. Pentru că:

\"deși pisicile vagaboande,
oricât de asuprite,

n-ar molesta niciodată puii oamenilor.\"

Iar sugestia:

\"nimic pe lumea asta nu poate cumpăra
un creier frumos de ciocolată.

adevărul afirmației stă în picioare
și în oglindă,\"

depășește cu mult explicația:

\"deși pisicile vagaboande….\"

Un comentator imparțial ca tot românu\'.

\"le propriu\", evident: \"la propriu\"

Treaba începe să devină interesantă pentru că, așa cum (plin de o adâncă înțelepciune) zice autorul: \"dacă toată lumea ar fi fost de acord că producția [lui] e, cel puțin, genială, atunci, sigur, ceva nu ar fi fost în regulă\".

Dar și distractivă.

Cel mai mult m-a distrat Alina Livia Lazăr [Li, pentru cei mai apropriați printre care mă sfiesc să mă număr, admirând-o numai de la distanță] atunci când, în mod cosmic ( \'inner gallaxy \' mai precis ) simte cum \"noaptea\" îi curge \"în vene / prin burlane [cine se gândește la \'bulane\' e un nesințit în cazul ăsta și e bun să se ducă și să se \"tunelizeze\" în altă producție a sus numitei sau, și mai bine, în \"extaz\" al aceleași] / [și] moi [pe desupra, evident, era vorba de \"burlane\"]\", stând, de data asta, plină de originalitate, pe spate(le propriu) și nu în poziția aia, mai puțin interesantă, în care scrie invariabil: \"în pat, pe burtă, goală și vie, lăsându-i pe toți președinții lumii să semneze tratatele de pace pe fundul (ei, bine înțeles)\"; asigurându-l pe autorul comentat că \"oricând / dar absolut oricând / se poate scrie și așa\".

Constantin

Ce să-i faci? Asta-i situația: cineva propune și (uneori) unul dintre editori dispune!
Gândește-te că s-ar fi putut și mai rău: dacă matale ai fi fost editor și ai fi propus textul meu !

În altă ordine de idei: dacă toată lumea ar fi fost de acord că producția subsemnatului e, cel puțin, genială, atunci, sigur, ceva nu ar fi fost în regulă.

Ioana

Plăcut surprins pentru \"dedesubturi si nedeclarări care trebuie sesizate\".

Nicolaie

Mulțumesc. Deocamdată sunt \"pe loc repaus\". Dar te voi vizita. Pe neanunțate.

Cornel

Aștept să mai vorbim de ale noastre (știi la ce mă refer). Și îți sunt recunoscător că nu m-ai uitat.

Se admit texte deja postate pe Agonia?

Si textul asta trebuie rescris. Contine o multime de greseli.

1. de când mă știu am făcut nu numai \"typos\" ci și alte greșeli de redactare, unele și gramaticale. Și asta datorită faptului că sunt învățat cu \"citirea rapidă\" în care cuprinzi dintr-o privire paragrafe și uneori pagini întregi. Din motivul ăsta trebuie ca un text să-l redactez de mai multe ori până-mi vine acru. Așa că mulțumesc oricui care mă ajută, Mai ales de pe sit-ul ăsta care e \"atelier\" ;
2. \"stilul școlăresc\" - asta-i altă problemă care mă deranjază pentru că nu am putut încă să o rezolv. Sunt, am fost învățat, prin natura \"meseriei\" pe care o practic să încerc să fiu cât se poate de clar. Și, de multe ori, să spun lucruri care sunt de-a dreptul banale pentru o categorie relativ \"specializată\" într-un anumit domeniu pe care îl abordez. Interesant e că unii de prin State și din Canada unde, cum spune un amic al meu de pe acolo, trebuie să te exprimi de o asemenea manieră încât să te înțeleagă \"toți… tâmplarii\", mă acuză că sunt prea \"încifrat\". Pentru mine Agonia este un loc în care fac tot soiul de exerciții și în direcția asta;
3. eseurile care se postează pe Agonia prezintă o mare diversitate de domenii și de \"stiluri\". E rău, e bine, nu știu. Singurul indiciu este \"rating-ul\". Dar, uneori, nici el nu e semnificativ în măsura în care contează, de multe ori, \"cum scrii\" și nu \"ce scrii\";
4. legat de punctul anterior - deoarece pe Agonia văd că există destui absolvenți de filosofie precum și faptul că, personal, dispun de unele posibilități de publicare , pe hârtie, sponsorizate, mă gândesc să lansez aici un proiect. El ar avea drept scop promovarea, printre alțele și de lucrări ale unor tineri care își fac masteratul sau iși pregătesc tezele de doctorat. Mai ales că, în timpul stadiilor respective, sunt obligați să și publice și chiar este și bine să o facă. Dar, legat de un astfel de proiect, ar fi necesar să existe niște discuții prealabile cu un grup mai restrâns, pentru a pune la punct lucrurile. Ori astfel de discuții pregătitoare cred că ar fi bine să se desfășoare nu pe Agonia ci, eventual, pe email-uri pentru ca proiectul odată lansat - eventual pe Agonia - dar și pe alte sit-uri de același gen, să fie suficient de închegat din start pentru a nu fi, în final, un eșec. Mă gândeam ca o discuție în acest sens să o încep cu Anghel Pop și cu Marius Dumitru despre care am înțeles că ti-au fost colegi. Dacă te interesează, și mai păstrezi și legătura cu ei (dar și cu alții) și prezintă interes și pentru ei, poți să-mi scrii pe adresa gmnoema@yahoo.com să vedem ce și cum. De asemenea, aștept semnale și din partea altora care parcurg acest mesaj.

pentru \"i\"

Punctul de vedere al autorului in legatura cu postmodernismul. Altfel o lucrare cuminte, impersonala, seaca, de informare - si atat.

Asta e! Se intampla si la case mai mari. Adica mie (ca sa fiu autocritic).

Cu simpatie,

G.M.

\"Dacă nu e totul lămurit, trebuie să citiți Culture Pub, de Adrian Firică\". Tocmai asta e: ca nu e lamurit!

M-am obișnuit ca textele lui A. Firică să fie consistente, interesanta și atractive. Din nefericire, nu este acum cazul. Din întâmplare, unele dintre lucrările citate nu-mi sunt străine. Și am mai reușit că pricep câte ceva din cele ce dorește autorul să transmită. Cineva care nu a parcurs lucrările amintite, probabil că va gândi: \"De ce? D\'aia! De exemplu!\" (l-am citat pe autor). In plus, nu știu ce legătură poate exista între textul de față și \" culture pub\"

\' \"ratingul\" pe care îl pac \"produse\" noastre \' se va citi \' \"ratingul\" pe care îl fac \"produse\" noastre\'

Este uneseu-reportaj excelent. Prea ne-a cuprins, parcă pe toți, miștocăreala dâmbovițeană. Ci că asta-i dovadă de inteligență și detașare. Iar un text ca cel de față îl clasificăm rapid drept \"patetic\" (și nu e). Și iar, prea ne-am obișnuit să dăm vina pe Dumnezeu sau să-l rugăm negându-l. Fără a vrea să recunoștem că, de fapt, ne macină acea \"voință de putere\" a lui Neitzche. Fiecare, în felul său - măcar și pe aici, pe acest sit, prin dorința și orgoliu \"afirmării\" urmărind \"ratingul\" pe care îl pac \"produse\" noastre. O să se spună: \"Ei și, prin țările civilizate nu există nici picior de homless? Uitați-vă numai, pentru cine are ocazia, la metroul din N. Y. de exemplu, sau, mai aproape, prin țările din Europa occidentală \". Numai că, pe acolo, cu excepțiile de rigoare, a fi \"homless\" este pentru că vrei să fi așa. Și nu se vând copii ca să trăiești. Și nu crapă, pur și simplu, bătrânii care nu au pe nimeni (uneori și pe stradă). Nu neg că la noi, de multe ori, cerșitul este o meserie (bănoasă) care este chiar exportată într-o veselie. Ba chiar o \"artă\" și când vedem pe cineva cerșind devenim circuspecți. Dar ochiul reporterului, în acest caz, a prins, în subtext altceva care depășește circumspecția. Și acest \"altceva\", dacă va rămâne la fel de proaspăt în textele viitoare, va fi nu doar un foc de paie. Prin urmare: \"+\" pentru încurajare.

Sunt amator sa-l preiau. Ca-mi lipseste...

Treaba asta cu inteligenta emotionala nu se suprapune exact peste cele legate de \"constiinta universala\", cum o numesti tu, a Budismului in special(eu o numesc, cu un termen mai adecvat \"constiinta cosmica\" deoarece, se pare, in Cosmos exista o infinitate de universuri care ia nastere tocmai din aceasta \"Constiinta\"). Aici e mult de discutat. O astfel de \"constiinta\" conform Budismului, se afla \"intre\" Transcendent si Empiric. Ea poate fi, oarecum, echivalata cu \"Intelectul Cosmic\" (\"Lumea ideilor\" la Platon dar careia, Plotin ii confera un caracter dinamic, heraclitean. Iar o astfel de \"dinamica\" - gru de inteles, contradictorie - se desfasoara in SIMULTANEITATE, intr-un \"prezent continuu dar instantaneu\", conform doctrinei budiste a \"Existentei instantanee\" (kasanika-vada))

Ceea ce spui m-a frământat și mă frământă și pe mine. Și în eseu am încercat să dau unele informații în acest sens. Dacă crezi că te interesează, ți-l pot pune la dispoziție în format electronic. Pentru aceasta este necesar să-mi dai adresa ta de email.

Cu prețuire,

G.M.

Pentru că m-ai provocat:

1. Mulțumesc pentru dedicație. Dar sunt extrem de încântat mai ales de faptul că ai prins esența \"cunoașterii\" în Budism. Esență reprezentată de \"experiența\" (interioară, nemijlocită).
2. Ai reușit să pui punctul unde trebuie atunci când faci diferența între \"a ști\" și \"a cunoaște\". Deoarece \"a cunoaște\" este, întotdeauna, cunoaștere absolut nouă și nu re-cunoaștere (bazată pe re-amintire) sau aflare a ceea ce au cunoscut alții și care ți se transmite prin diverse mijloace. Dar și aici cred ca trebuie făcut un amendament. Indiferent de modul de transmitere (oral, scris, vizual etc.), să-l numesc - cu un termen poate inadecvat, dar altul mai bun nu găsesc - \"textual\", însuși un astfel de \"text\" poate fi \"perceput direct\" (când merită) sau prin intermediul a ceea ce noi numim \"rațiune\" (\"construcție\" intelectuală). Dar aici este mult de discutat.
3. Având în vedere că prima ediție a lucrării subsemnatului (\"Eseu asupra surselor adevăratei cunoașteri în Logica Budistă\") tinde să se epuizeze rapid, mă gândesc ca, peste un timp (până la o eventuală nouă ediție când textul va fi practic re-scris), să îl public, în serial și pe Agonia. Până atunci, pentru că ai deschis discuția asupra \"cunoașterii directe\", redau mai jos un fragment din textul meu:

\"Din punct de vedere ontologic sursele cunoașterii sunt de trei feluri (Dharmakïrti, 1962):

 Sursa directã de cunoaștere a unui lucru, bazatã pe \"percepția purã a acestuia + o senzația intuitivã + o conștientizare (awareness) fulgerãtoare\" (referitã în continuare, de regulã și pe scurt, prin \"percepție purã +…+…\"), senzația intuitivă și conștientizarea (awareness) fulgerătoare apărând instantaneu cu percepția pură. De aici încolo, \"intelectul\" începe sã \"construiascã\" apãrând astfel, în prima etapã, o \"imagine\" a lucrului realizatã prin intermediul unuia sau mai multora dintre cele cinci simțuri comune;
 Sursa indirectã de cunoaștere a unui lucru, bazatã pe \"percepția purã (a unui semn al lucrului) + … +….\", dar care presupune și o anumitã inferențã;
 Afirmațiile Iluminaților (în primul rând ale lui Buda) dar care trebuie supuse unui test special, bazat pe necontradicție (i.e. evidența lipsei termenilor contrari), înainte de a le accepta, pentru cã, altfel, înseamnã a accepta ceva în mod dogmatic, un astfel de mod neprezentând nici un fel de garanție a adevãrului în legãturã cu cele asertate.

Mai trebuie adăugat și subliniat că percepția pură de care vorbește Dharmakïrti se realizează prin intermediul unui simț interior, diferit de simțurile comune.


*

În acest loc considerăm util să se specifice că și în contextul nostru cultural (european) s-a discutat și se discută despre un astfel de \"simț interior\", în două moduri diferite: unul similar cu punctul de vedere budist și altul opus acestui punct de vedere.

Cel opus este ilustrat de Culianu (Culianu, 2003) care, plecând de la Aristotel, arată: \'Sub numele de phantasia sau \"simț intern\" (i.e. \"interior\"), spiritul sideral transformă mesajele celor cinci simțuri în fantasme perceptibile sufletului. Căci acesta nu poate sesiza nimic care să nu fi fost convertit într-o secvență de fantasme; pe scurt, el nu poate înțelege nimic fără fantasme\'. Un astfel de \"simț interior\" (Aristotel - Culianu) nu este decât o \"percepție iluzorie\" , o \"imaginație\" deviantă care poate conduce, in extremis, la un delir \"sistematizat\", patologic.

Cel similar cu punctul de vedere budist, pleacă de la \"dialectica\" platoniană. Astfel trebuie arăt că dialectica amintită este metoda prin care se ajunge la cunoașterea Ideii, obiectul cunoașterii adevărate (episteme); este procedeul prin care ne ridicăm (prin \"simț interior\") din lumea sensibilă (empirică) în lumea suprasensibilă (inteligibilă). În acest mod se activează o imaginatio vera prin care se pot realiza \"percepții\" în alt nivel al realității, diferit de cel empiric, dar la fel de \"real\" ca și acesta. De asemenea, apropiat de zilele noastre, un astfel de \"simț interior\" se presupune a putea fi activat prin metoda \"reducției fenomenologice\" a lui Husserl (Husserl, 1917 )\".

E atat de \"dimoviana\" incat parca il am pe Leonid in fata. Si chiar il am, impreuna cu Florin Puca, atunci cand re-citesc (si revad) textele fi grafica made Dimov-Puca. Ambele ramase cu dedicatie de la cei doi.

Pentru ca, o clipa, mi-ai amintit de \"Onirismul estetic\", de care am fost si eu prins la un moment dat, iti multumesc