Manolescu Gorun
Verificat@manolescu-gorun
Gorun Manolescu este prof. dr. ing. şi membru asociat la Institutul de Inteligenţă Artificială „Mihai Drăgănescu” al Academiei Române. Este autorul unor cărţi din diferite domenii ale cercetării ştiinţifico-filosofice: Abordarea Herarhic structurată şi informatica (1985), Eseu despre sursele adevăratei cunoaşteri în logica budistă (2006), Dincolo de ironie şi ironism plecând…
Colecțiile lui Manolescu Gorun
\'antifilosoficul rorty, tot de \"theoria\" se ocupa ca n-are cum\' - excelenta observatia.
Cornel,
este extrem de reconfortant sa te stiu mereu prin preajma. cu drag
Pe textul:
„Prima discuție virtuală cu Rorty, Ironistul și Metafizicianul" de Manolescu Gorun
RecomandatPe textul:
„Prima discuție virtuală cu Rorty, Ironistul și Metafizicianul" de Manolescu Gorun
RecomandatPe textul:
„Prima discuție virtuală cu Rorty, Ironistul și Metafizicianul" de Manolescu Gorun
Recomandatmulge vaca
vaca-npunge Andomaca
Andromaca bate vaca
ce facusi, fa, Andromaca
vezi ca nu mai rade vaca?
Pe textul:
„Mahalaua deschide lumea" de Manolescu Gorun
Pe textul:
„Mahalaua deschide lumea" de Manolescu Gorun
Pe textul:
„Prima discuție virtuală cu Rorty, Ironistul și Metafizicianul" de Manolescu Gorun
RecomandatPe textul:
„Prima discuție virtuală cu Rorty, Ironistul și Metafizicianul" de Manolescu Gorun
RecomandatPe textul:
„Prima discuție virtuală cu Rorty, Ironistul și Metafizicianul" de Manolescu Gorun
RecomandatPe textul:
„Sera irizărilor olfactive" de Traian Rotărescu
RecomandatPe textul:
„Prima discuție virtuală cu Rorty, Ironistul și Metafizicianul" de Manolescu Gorun
RecomandatPe textul:
„Prima discuție virtuală cu Rorty, Ironistul și Metafizicianul" de Manolescu Gorun
RecomandatPe textul:
„Prima discuție virtuală cu Rorty, Ironistul și Metafizicianul" de Manolescu Gorun
RecomandatPe textul:
„Ceremonia ceaiului" de Manolescu Gorun
Am avut un prieten care și-a propus ca, într-un interval de un an, să realizeze trei lucruri:
1. Să-și termine doctoratul;
2. Să-și ia un apartament;
3. Să se însoare.
Când a trecut termenul, le realizase pe primele două. Cu al treilea cum stai? L-am întrebat. M-a împiedicat ea. De ce? N-am găsit-o încă!
Lăsând gluma. Cred că unele dintre cele mai frumoase vise le avem (unii dintre noi) când adormim cu o carte a lui Omar Khaiam în brațe. Se vede din proza ta.
Cu drag,
Gorun
Pe textul:
„Viața vieții – II-" de cornel marginean
Pe textul:
„Clepsidra întoarsă" de Magdalena Dale
Pe textul:
„Ora ceaiului" de Magdalena Dale
Pe textul:
„Anul (chinez al) iepurelui" de Manolescu Gorun
Pe textul:
„Sub semnul icoanei" de florin caragiu
RecomandatCând intru într-o biserică ortodoxă, dar și când privesc icoanele pe sticlă care-mi creează, în casă, un spațiu de liniște și stare de bine, disting dubla funcție a acestora: de simbol - văl (transparent) și de depășire a acestuia. De cele mai multe ori, rămân la \"văl\" care mă \"învăluie\" într-un mister binefăcător. Când, în rare și fericite momente, vălul se destramă, misterul se adâncește sporind de un număr infinit de ori și apare o \"înțelegere\" imposibil de exprimat. Același lucru se întâmplă și într-o catedrală catolică când ascult, la orgă, muzică de Bach. Ea este, pentru mine, \"icoană\" auditivă.
Cât despre reprezentările plastice catolice, ele sunt - mai ales în catedrale - hipnotizante. Mă \"hipnotizează\" autorul de geniu din catedralele italiene, în primul rând . Un Michelangelo, un Rafael, Leonardo…Și nu mai reușesc să pătrund \"dincolo\". Autorul ia locul Divinului și mă blochează. În schimb, icoanele ortodoxe, mai ales cele de stil bizantin dar și cele \"naïve\" de pe la noi, prin \"impersonalitatea\" autorilor care și-au imprimat-o automat în operă, nu-mi impun un astfel de \"blocaj\". Însă firul \"melodic\" uniform, care urcă și coboară mereu, al slujbelor ortodoxe, mă \"adoarme\" - iar un \"blocaj\". Prin urmare, pot \"percepe\" \"misterul\" binefăcător , fără a avea în minte tot soiul de subtilități teologice și în ortodoxie și în catolicism. Dar în moduri diferite de exprimare.
Având în vedere tradiția noastră (a românilor) ortodoxă, care ne-a \"modelat\", în mod specific, \"percepția\" sacrului, consider că tendințele \"iconoclaste\" din ultimul timp, de a elimina, de exemplu, icoanele din școli e, cel puțin un mimetism prostesc în numele unor \"principii\" ce vizează \"multiculturalitatea\" (dacă nu cu mult mai mult). Și asta, deoarece \"iconicul\" ortodox nu are nevoie de spațiul unei catedrale catolice, cu orga și acustica specifice, pentru a se manifesta și în spații - să le zicem - \"mirene\". Iar \"liniștea\" , căpătată, de multe ori, printr-o percepție chiar și neconștietizată a privitorului, nu poate face decât bine. Sau în cel mai rău caz, când ea nu apare, nu se poate întâmpla nimic rău.
Mulțumesc autorului care mi-a prilejuit apariția acestor gânduri.
Pe textul:
„Sub semnul icoanei" de florin caragiu
RecomandatPe textul:
„Richard Rorty și adevărul (1)" de Manolescu Gorun
Recomandat
