Ediţia a treia a cărţii “Fragmentarium” va apărea într-o editură din Germania.

Esti, ca intotdeauna, o Doamna

Traducerea unei cărți într-o limbă străină este în primul rând meritul autorului care a publicat în țară o creație ce a atras atenția unor personalități, deocamdată, din Germania. Percep acest fapt ca pe o mare victorie a domnului Manolescu Gorun, mai ales că instituțiile care au ca menire acest rol, promovarea culturii românești în lume, n-au, în cazul de față, nicio contribuție.

Mulţumesc pentru comentariu.
Însă cartea a apărut în limba româna. Deci nu a fost tradusă. Ce cred eu că se întâmplă cu “GlobeEdot” ar fi cam următoarele. Cei de la editura respectivă au observat o “nişe” care trebuia exploatată. Este vorba de diaspora română care, cum ştim, este extreme de bine populată, mai ales în Europa. În această situaţie cred că ei au mers pe idea că sunt destui cititori care ar dori să citească cărţi în română. Asta, pe de o parte. Pe de alta este dreptul editurii să aleagă cărţile pe care le publică, şi ma bucur ca am fost solicitat. Asta nu înseamnă că, dacă eu aş fi dorit să fiu publicat în engleză, de exemplu, cartea nu ar fi apărut in limba respectiva. Dar traducerea m-ar fi interesat pe mine exclusiv şi nu ar fi cazut in sarcina editurii. Şi chiar mă gândesc ca altă dată să trimit spre publicare texte în engleză.
Î altă ordine de idei, chiar ai dreptate. Deşi se publică de către editurile din România, dar şi pe internet, destule texte şi cărţi în limba noastră, distribuţia lor prin librării este în mare suferinţă. Se pare că şi cititorii noştri de acasă preferă traducerile. Cazuri reprezentativ în acest sens sunt oferite de librăriile Cărtureşti şi, mai ales, Humanitas. Referindu-mă la Humanitas, de exemplu, se poate observa că promovează un set foarte redus de cărţi ale autorilor autohtoni, el cuprinzând doar pe unii ca Liiceanu, Pleşu, evident, Cărtărescu şi încă câţiva, care nu sunt nici prea străluciţi, dar sunt „de-ai casei”. În rest, traduceri cu nemiluita, ceea ce nu-i lucru rău atâta timp cât cărţile respective sunt valoroase. Dar asta nu-i fereşte de „discriminare”.
Acum, revenind la cartea mea, cred că ea a mai avut şi două atu-uri pentru care a fost aleasă de GlobeEdit. În primul rând, prefaţa scrisă de Felix Nicolau, căruia îi mulţumesc şi care sună aşa: „Specificul scriiturii lui Gorun Manolescu este erudiţia dublată de un carnavalesc bine temperat. El îşi distribuie ideile şi conceptele în proze scurte şi scenete. Vitalitatea scriiturii face posibil un spectacol livresc cu actori ca Borges, Baudrillard sau Kafka. Limbajul este zvelt, deloc fanariot. Inteligenţa se revarsă în efecte stilistice sub forma unor ’metafore trans-semnificative’. Pentru iniţiaţii în cultură spectacolul este un adevărat deliciu şi o hibridizare strălucită. Când nu e ironic, încrâncenarea sa devine stimulent.
29. 12. 2019 Felix Nicolau
Senior lecturer at Romanian Studies Sweden, Lund University

Iar, în al doilea rând, originalitatea abordării mele. Îmi permit să reproduc preambulul cartii care pune in evidenta aceasta abordare:
„Gândirea conceptuală este denotativă. Cea fragmentară – conotativă.
Gândirea fragmentară caută să sugereze un sens al întregului. Dar un asemenea sens aparţine fiecărui receptor. Prin urmare, întregul unui text propune o conotaţie probabil infinită. Iar matricea care-l conţine devine o metaforă trans-semnificativă[1] Problema este ca cititorul să găsească, în stil propriu, firul roşu ce uneşte fragmentele textului. Inclusiv cel al tuturor textelor unui autor.
Cred că fragmentarismul, prin natura sa, se aproprie de fluxul gândirii. Care nu are nevoie de punctuaţie. Şi atunci fragmentaristul este liber s-o folosească cum vrea, dacă doreşte acest lucru. Inclusiv formatarea textului. Mai puţin însă eludarea celorlalte reguli gramaticale care ar face orice mesaj nereceptabil”.


[1] Sintagma metafora trans-semnificativă a fost propusă de Cătălin Ioniţă în ”Marele Anonin şi metafora trans-semnificativă” din cartea lui G. G. Constandache (coordonator), Destinul. Pluralitate, complexitate şi transdisciplinaritate, Craiova: Alma, 2015. Conform autorului, ”numim metafore trans-semnificative acele metafore care introduc un cadru în care se pot pune semnificaţii. Metafora trans- semnificativă, rămâne metaforă, nu devine mit, dar se sprijină pe sarcina mitică a cuvântului.” Căci spune Blaga: ”Întocmai cum diferitele obiecte poartă, fiecare în diversă măsură, o sarcină electrică, tot aşa, cuvintele noastre poartă în diversă măsură, o sarcină mitică.”