Și-atunci când sunt supărat
Nu-i nimeni aproape,
Parcă aș fii vinovat
Și vor să mă-ngroape.
Popa vine nesperat
De la deal la vale,
Mi se-așterne pe-nserat
Și îmi iese-n cale.
Cimitirul
Atotștiutorul plictisit
A stat o clipă, a gândit...
A-ntins pe tablă toată lumea
Să vadă ce face cu ea.
Pionii, mergeau la servici
Gândind că pot cu pașii mici
Să trăiască
Eu n-am putut
Să te ascult
Și azi regret atât de mult,
Că-n noapte, tu, ai dispărut.
Că ai plecat, nu-i vina mea!
A fost doar alegerea ta!
O viață, eu te-am căutat,
Iar astăzi, mă simt
Eu sunt copilul mamei mele!
A celei care m-a născut...
În chinuri grele.
Și-al celei... care m-a crescut.
Sunt fiul îngerului care
Când am murit m-a înviat
Și al femeii oarecare,
M-a
Þara noastră e-o comoară
În afunduri îngropată
Unde cu toți desfășoară
O lucrare prea curată.
Șeful polițist se jură
Că-i cinstit sărmanul hoț
Ca și procurorul, fură,
Fără a fii pus la
Trăiți mărețe umbre cu soarta cea creștină!
Trăiți în cimitire ,veniți să luați lumină.
Că și strămoșii noștri mândri ar fii de voi
Văzând cum vindeți țara și cum dați înapoi.
Nu mergeți la
Pe masa din biroul mare,
Stă de trei zile și plânge-n continuare,
Un stilou de aur, de-abia cumpărat,
Ce pare că-n cerneală a fost înmuiat.
Tânjește după mâna poetului din vis,
Pe care moartea
Ce mă bucur când văd morți,
Cum se duc pe drum cu toți
Și rămân în urma lor
Doar un vuiet incolor.
Mii de proști ,sute de curve,
Ce nu știu ca să ia curbe
Și se întâlnesc la colț
Cu toți
N-ai știut nicicând...
N-o să-ți zic curând,
Nici dac-ai să mori,
Cum este să zbori.
Nu am să o fac!
Prefer ca să tac,
Că m-ai chinuit
Și nu m-ai iubit.
Degeaba mai plângi!
Nicăieri
Se face ca era o zi senina de vara,
Atunci cand am iesit din casa pentru ultima oara,
Pentru a ma duce la tara,
Sa inspir dulcele parfum de iarba.
In timp ce urcam, cu bicicleta ,pe deal,
Am
Totul a început de la niște coji de semințe
Care au pus bazele noii credințe.
Vrând să mă convingi să îți împărtășesc părerea
Ai reușit să provoci despărțirea.
Ai vrea să ne împăcăm !Lucru
Tu nu știi ,nu știi de ce
Nu răsare soarele.
Dar cum ai vrea să răsară
Când inima-i e amară?
Plânge .Toată ziua plânge.
Nu mai poate să se culce
Că de la o vreme-ncoace
Gândul nu-i dă
M-am așezat la masa din bucătărioară
Punându-mi în ceașcă, cafeaua amară,
Ce-o beau mereu plină de zaț,
Fumând o țigare ce are s-ajungă mai târziu în vreun șanț.
Fac politică , citesc ziarul ,
Aș vrea să-ți spun încă odată
Ce mult te mai iubesc.
Că am inima sfărâmată
Și ,totuși... te doresc.
Pășind ușor printre morminte,
Așezi pământ la crucea mea
Știind că nicicând nu te
Vindem femei,vindem femei,
Ai tu vreo opt,dau și eu trei,
Că-n țara în care trăim,
Sunt numai curve,precum știm.
Ce-ncep de pe la zece ani,
Ca să se culce pentru bani,
Până chiar și cu mamele
Sunt un zeu , planuri marete!
Scot din toate fete-fete!
Dar imi pun o intrebare :
Cine-s oare?
Mii cuvinte-nsiruite,
Nu gasesc in calea lor,
Un raspuns sa imi convie,
Din trecut sau
cand m-am culcat s-a facut primavara
si -au inceput fluturii sa moara
asternandu-se pe intregul asfalt
te-am intrebat pentru ultima oara
ma iubesti?
si tu ai raspuns nu
atunci am simtit cum o
Este o zi de iarnă ca oricare alta.
Mă duc la frigider și pun pe masă salata
Din care mai deunăzi s-a înfruptat cineva.
Parcă lipsește totuși ceva!
A,da!Era să uit,pâinea și niscaiva
Copil fiind am învățat să cred în povești.Mai ales în cele cu ilene consânzene,
În care eu eram făt frumos .Între timp însă am crescut și mi-am dat seama pe semne
Că nimic nu era adevărat
Sau cel
Afară plouă bani mărunți
Și cu hârtii de-o sută
În timp ce urc semeții munți
Cu haina necusută.
Mă uit cum râul curge-ncetișor
Ducându-se niciunde
Iar vântul pătrunde ușor
Prin piatra ce
A-nceput de ieri să cadă
Pe stradă câte-o grenadă
Iar oamenii au pe buze
Numai schije de obuze.
Lumea toată e-nvrăjbită
De războaie împărțită
După nație și rasă
În credința
Unde fugi mereu, mereu?
Nu-nțelegi că îmi e greu
Atunci când tu ești departe
Și oceanul ne desparte?
Stau privind veșnic la lună
Să îți urez noapte bună
Tot rugându-mă să vii
În visele mele
După o iarnă îndelungată ,ce a ținut șase luni , în sfârșit a venit primăvara.
Zăpada a început să se topească și treptat a reînviat la viață ,toată țara.
Râul susură agale , adăpând turme de
Nu căuta pe cer
Că nu ai să găsești!
Iar asta este un real mister,
Atât timp cât spui că mă iubești.
Nu căuta-n pământ,
Că acolo sunt
Comorile de preț,
Dar spui că vrei ceva mult mai