manaila lucian

Ultima oară mi-am pierdut sufletul! Într-un fum de țigare... Se face ,că l-am uitat din greșeală ,în scrumiera de la intrare , Pe care a schimbat-o chelnerul. Mii de oameni, pe care îi

Plictisit,mă așez în fata calculatorului , Unde conversez pe net, De dragul trecerii timpului, Agățând fete ,ce nu-mi prezintă interes. Însă una m-a atras în mod special, Cu inteligența sa

După ce-a muncit atât, Dumnezeu s-a hotărât Să facă ceva perfect Ca să-și dovedească cât e de-nțelept. Picioare lungi ,fund rotund, Sâni imenși și dulce gât Ochii albaștri-nțepători, Părul

M-am îndrăgostit fix acum câțiva ani, De o fată extrem de frumoasă și care ținea enorm la mine, Cu care urma să nu mă căsătoresc .Nu de alta , dar urăsc poveștile de iubire, Pe care sincer nu dau

În seara sfântă ,de Crăciun,îmi amintesc de tine, Cum stam odată amândoi,rupând un colț de pâine. Pe tot ,eu ,ție ,ți-l dădeam și eram fericit, Dar ,astăzi,eu,nu te mai am!Nu te mai văd

Prea mică ,pentru a întelege o lume așa de mare, Prea vinovat,pentru a o învăța ceva, Pe un copac stă o ciocănitoare, Ce și-a clădit în scorburi casa sa. Tot tremurând, de frig, în

Pe o coală de hârtie, Azi,aștern o poezie. Cu stilou și cu cerneală, Aduc vremea de afară... Ce se joacă pe caiet, Din tâmplar făcând poet, Iar din poet ,cerșetor, Că-mi vine să o

Am pariat o viață-ntreagă, Că tu cândva vei fii a mea! Am lăsat lumea să-nțeleagă, Că vreau cu totul altceva. Nici când nu ai știut iubire, Nimic din ceea ce-am simțit, Cât de mult am plâns

A venit și mândra iarnă Cu mii de flori pe la geam, Încep norii să aștearnă Mii de steluțe pe ram. Toată lumea intră-n casă, Aprind focu-n sobă,iar, Așezându-se la masă Și turnând vin în

Pe lacul lebedelor albastre, Azi , a căzut o frunză, Fără niciun pic de culoare, Iar d-asta ,conștiința mă mustră. Privind de sus,de pe podul de fier, Aș vrea sa pot interveni, Dar din păcate

Azi mai am un singur dor: Să pun mâna să mă-nsor Și-asta cât mai repejor; C-altfel mor! Nu vreau să-mi mai zică mama Să pun farfuria bine, Că altfel nu îmi dau seama, Când rămân fără

Veste bună, pentru întreaga țară! Cocoșii iar s-au trezit Ca să umple cu pui fript Întreaga alimentară! Oamenii merg iar la muncă, Cu visul că or s-ajungă, Unde ,cândva și-au dorit, Dar n-au

Mi-am pus ultima dorință, Înainte de a mă sinucide: Să fac ceea ce nu-mi e cu putință Și anume să trăiesc veșnic. Să văd cum dușmanii mor rând pe rând, Lăsând un gol imens în locul

M-am trezit intr-o dimineață, De parcă , aș dormi vreodată... La umbra dudului,din pădurea albastră, Visător și plin de speranță. Deschizându-mi ochii,am văzut o lume de basm, Ceea ce m-a

Lacina Traore, Azi tinteste barele, Provocand dezamagire Si mahnire! Lumea e stupefiata , Ca-n loc sa intre in poarta, A produs un mare gol In gara din Rosiori. Unde caile ferate