Poezie
Un cer senin cu stele moarte
1 min lectură·
Mediu
Mi-am pus ultima dorință,
Înainte de a mă sinucide:
Să fac ceea ce nu-mi e cu putință
Și anume să trăiesc veșnic.
Să văd cum dușmanii mor rând pe rând,
Lăsând un gol imens în locul lor!
Formând în cimitire cârd după cârd,
Fără ca nimeni să-și amintească numele lor.
Să îi văd cum gem prin pușcării,
Unde au fost băgați mai de ună zi,
Pentru fel de fel de nimicuri
În care s-au băgat pentru diverse câștiguri.
Spre exemplu chelul ,își dorea o sapă în cap,
Așa că a fost prins în flagrant,
Împreună cu toți amicii lui,
Cerșind în dulapul coaforului.
Obezul a murit flămând
În timp ce deșteptul a fost condamnat pentru prostie,
Polițiștii aflând
Că individul era mai fraier decât prevăd legile.
În fine,nu mai am nimic de zis ,asa ca o sa imi iau la revedere.
De-acum, este cazul să mă sting și eu!
Nu înainte de a vă spune că mi-a făcut mare plăcere,
Să vă am prieteni , strânsi pe cer, în jurul meu.
001.287
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- manaila lucian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
manaila lucian. “Un cer senin cu stele moarte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13955760/un-cer-senin-cu-stele-moarteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.