malin tacu

Noaptea atârnă de un copac în grădina botanică Sufletul seamănă cu teii Copoului Legănați de vântul nopții de vară Nu eram singur Singurătatea nu-mi place Eram cu umbra îmbrăcată ca o elevă

Nu mai căutați lilieci orbiți de picioare Desfrâul moale al căderii din aer Nu mi-i teamă să incinerez iluzii terestre Vântul se odihnește cu aripile în brațe Pe acoperișuri pedante Până la

Dresorii de anotimpuri în haine de inorog Cu secera lunii tund Coama cailor din Steaua Polară Casa în care se roagă la vânt Este zidită între gheață și muguri Cei care au norocul să dechidă

Caii mei intelectuali Dorm în rădăcina pătrată a nopților Au febră, delirează Îi spulberă liliecii înfloriți Când îi apucă dorul de cer Bat din copite peste case Aruncând în fugă

Elicoptere de mătrăgună se rotesc Peste pălăria visului evadat Număr cătușele la mâinile șarpele strălucitor În gura apelor ucid Numai pe oamenii cu echilibrul perfect Neastâmpărații și-au făcut

Sub perna unde “Elementele lui Euclid” Amorțesc de tăcere și inflexibilitate Trece cu eșapamentul aprins Prima motocicletă KTM Cu păsările de prin văile Nilului Am pierdut sensul logic al

În podul casei mă antrenez la karate Lovesc fără milă într-un prosop cu garoafe Înfășurat pe stâlpul cel mare În pereți s-a ascuns atelierul creatorilor de viori Ca pe văile lunii Antrenorul meu

Au înflorit câinii sălbateci în cer Bună dimineața la miezul nopții Și nebun să fii de primăvară în poezie ! Trăiești mai adânc pe vremea când Lătra turma lor beată de furtuni; Cerul coboară ca

Ceasul mă încercuia vanitos Clopotarii de frunze priveau miracole Fata alerga prin aer în pânză albastră Trupul mătăsos unduia amețitor Un ied moale clătina pădurea Ne-am rătăcit prin sufletul

Umbra furtunii suprapusă pe văile amurgului Arbori călători în picioare pe valuri marine Cor antic în cerul tăcerii Naufragiu pe nisipuri gânditoare Setea plânge în izvoare antice În strigătul

Chipul din singurătate Alături de ceva de neînțeles Este o camașă de șarpe.

Bărbierii cu sapa, aprind lumânări La examenul de paleontologie balistică La prima rugăciune de noapte A venit șarpele albastru Șuierând în trei laturi egale Răspunsul la post-restant

Aerul nervos cu tulpina copilăriei Mă lovește și îmi sărută Ochii în costume de călăreț nocturn Meditațiile veninoase vor neapărat Să le trag rochia pe umerii violeți. Culegătorii de nasturi îmi

Trec într-o muzică vagă Umbrele nopții prin Lemne fumegoase din filosofii contrari Văile întunecate se clatină Pe mări mișcătoare Luna răstoarnă corăbiile Cu idei decedate Se aude în chiliile

În seara de arbori cu pulberi florale Se întrupa o imagine pură Din poeziile magului hoinar prin dealul Copoului Unde șoptește un tei ca un fluviu lunar O fată, impietrită în alergarea prin

Aceasta înseamnă pseudonimul Alinei La concursul de poezii “Autori: copiii\"; Șoaptă de vis, cântec de orhidee Chip de fată cuminte venită din ținuturi alese Cattleya, zâmbetul poetului

Craterul intoxicației cu aripi, Erupe în ringul hexagonal de iole, Atunci, munții încărcați de insomnie Vor strânge sindromul de groază sarmatică. Sub norul cu spâncenele de fulger Condorul

Legenda umbrei de fildeș stă uitată în ecoul înfricoșat Al privirii, la tribordul marin al cuvântului. Izvoarele poartă laurii îmbolnăviți la asfințit Și murmurul timid legănat peste

Umbrele copacilor strălucesc în stele Diminețile se gândesc la oglinzi Teiul din Copou Este un om minunat, al lumii întregi Florile au adormit de liniște Peste Iași, trec poeziile Ca niște

Soarele umblă prin păduri verzi Se înalță veac de curcubeu Arbori, rouă, frunze de mătase Livezi, câmpii și vii cu struguri de aur Diminețile albastre se duc în anul viitor Valurile României Au

În voia pădurii curg cai de azur Și apele chinuie-n crengi ca o nuntă Fulgeră tropot de vânt cu sălcii amare Prin turnuri de drum încăierat cu legende Carul cu poeții sălbatici În genunchi trage

Omul florilor trăiește în arbori Și numără ochii furtunii în brazi Omul florilor trăiește în viața cuvintelor Cel ce doinește în iarbă și oase Omul florilor trăiește într-un savant Căutător de

Frunze de copaci adormitori Au așternut în vis nopțile. Vântul a sosit din primăvară, Tăcerea umblă prin păduri Caii albi au zburat în Olimp Albastre umbre dansează pe apă Brațele au plecat să

Flori de câmp purtate la papuci Călărind pe cărți de primăvară Poeții le vând la haiduci Ascunși în Steaua Polară.