malin tacu

Subsemnatul Mălin, culturist și premiat la poezie Crescut de mic în Grădina Botanică, Iași Trebuie să dau foc la narcise; Peste câteva clipe va sosi trăsura cu fete Am dat cinci lei

Iarăși, nota la purtare mi-a fost scăzută ! Sunt cel mai cuminte băiat dintre îngeri Doar numele șoptit de primăvară - Mălin ! - Este aruncat din suflet în suflet Ca o minge de curcubeu Ce vuiet

Să nu trezim din somnul adânc pădurea și cerul Dar poate au greșit undeva un semn de oracol Ca umbra s-a răzvrătit în mulțimea de amănunte sonore Albe chipuri călătoresc pe sub norii nopții trec

Iaurt, analfabetul moare Ghioc trișor homosexual Coada luminii tăiată în fileuri Neegale pentru ciocănitori; ocru Moarte ghetelor încheiate! a strigat Călugărul de două ori Iar căutătorii de

Să te poți arunca de la etajul zece Al unei cărți Să auzi în tăcerea pământului Tot ceea ce a coborât în uitare Să tragi de guler de la geamul spart Ochiul indiscret al filosofului Iată o clipă

Nemuritorii aluziei cobesc De bună voie în oasele nopții Fiecare îți sapă tăcut groapa pentru umbră Vreau să fug din căderea cărților Deschid la pagina unde șerpii scot pui Regii arameici

Duminică am trecut prin talcioc Salutări din rai celui ce a inventat Asemenea poznă plină de farmec. Mă simțeam etern prin nimicuri Și iertam toată ipocrizia acestor Simpatici poeți

Prin visele de primăvară Îți port sufletul ca un braț de flori sălbatice Apa gălăgioasă călătorește sub tălpile noastre.

Cârciuma Sturzoaiei s-a răsucit pe-o nuia În dealul Þicăului se tânguia Poezia spânzurată curios de o stea

Am căzut în adâncimile cerului, În singurătatea albastră: Cu primul gând m-am întors între oameni

În calea văzduhului - Pe linia fulgerului Fug cu brațele întinse Cerșetorii de liniște Vânătorii de umbre Din codrii furtunii Le aruncă dincolo de timp Aurul topit în rănile cerului.

Drumețule, aruncă-te în pânza tăcerii Să mori cel puțin o oră de liniște Þi-am văzut aripile întinse Ca două nopți de insomnie La crucea vârstei derutante Mă sperii frumos de idei și ochi

Umbrele călătoare pe vântul de noapte Împletesc vârful pădurii cu stele Pentru odihna visătoare a ochiului adânc.

Să nu mă întrebați unde voi merge Pe pantă abruptă ca tabloul elementelor Va întregi fuga înăuntru Lumea căutată în definiții cuantice Piramida ringului de box între filosofi Stau în labele

Mușcătura cu semnul însângerat al visului Se chinuie prin cărțile Dăruite numai ție prin blestem Magie cu ochii înstelați Ființa lor se așează pe sufletul sattva Îi spune povești cu fulgere

Văzduhul își suflecă pantalonii și cheamă Ploaia pricepută la spălatul picioarelor Drumul alb prin ploaia în spic Miroase o hoardă de stropi calzi Cântecul aramiec al privighetorii se

Pe umbra serii, pisicile licențioase Ale ploii fac copii Din lene, copacii se iau la bătaie cu liniștea Poezii ca lipitorile pe copitele Cailor, fac glumețe concedii La roata morilor de

Aleg iluminat prin arbori Mâinile vântului mângâie pletele cerului Crengile vibrează în armonii ciudate Numai iarba stă neclintită Ca într-o poză cu amintiri A venit primăvara la

Tăcut, din fire aruncă prin frunze Stropii de lumină ai dimineții Bucla solară începe din vârful atletic Vă prezint cu aroganță Pe cel mai înalt tei din Copou Iubitele lui fugare îmi lovesc

Brazii aceștia araucaria, Cu păpușile lor acrobatice Ascund în fiecare creangă Plânsul lui Pinocchio Pe frunzele lor veroneze Claviatura de lacrimi Repetă ca un maestru Concertele de Bach Mă

Din toată lumea uitată și neuitată Din toate porțile cerului și ale vântului Din umbre de ploi și din aer Vine ușor, crește și dă în floare Magnolia Miraculoasă și albă Asemenea chipului

Tu și eu la marginea nopții Rătăcind pe cărări somnoroase Semănătorii din adâncuri aruncau Asupra lumii liniștea pietrelor din râuri. Umbrele pluteau asemenea Ploilor din vârful norilor

Stăteam amândoi pe marginea unei flori Să contemplăm aripa albastră a mării. Corăbii cu uniforme școlare Alunecau pe trupul tău delicat Visam să devin cântecul serii Să alerg pe sufletul tău

Te viscoleau cu petale de cireș Iar trupul tânăr era iarnă În munții cu umbre de amurg Dimineața râdeau Fără milă cu buzele crăpate de chiot Prin copacii cu vârful în zăpadă Cumplitul și