Poezie
Călătorul profund
1 min lectură·
Mediu
Să nu trezim din somnul adânc pădurea și cerul
Dar poate au greșit undeva un semn de oracol
Ca umbra s-a răzvrătit în mulțimea de amănunte sonore
Albe chipuri călătoresc pe sub norii nopții trec
Se aude-n fundul lumii pasul rătăcit și sec
Văd prin geam cum teiul rece tremură din vârful pal
Cum prin spații traversează diavolul spre carnaval
Îndrăzneala a fost uriașă să conversez cu Mefisto
Doar am citit Faust
The Raven Fighting chance
Trebuie să mă avânt înainte
Chair dacă spectrul negru al umbrei
Îmi spintecă drumul - aruncată furtună
Sunt căutător de anotimpuri inexistente
Mefisto în haină răsfirată de fugă
Mă stăpânește necruțător
002
0