malin tacu

A venit la fereastră în ziua de pace Alături de crengi colorate În fața palatului Ștefan cel Mare, puternic bărbat. Astăzi trăiește în ochi alături de Ștefan, Dosoftei Peste mormântul lui

Umbrele călătoare pe vântul de noapte Împletesc vârful pădurii cu stele Pentru odihna visătoare a ochiului adânc.

Am căzut în adâncimile cerului, În singurătatea albastră: Cu primul gând m-am întors între oameni

Cârciuma Sturzoaiei s-a răsucit pe-o nuia În dealul Þicăului se tânguia Poezia spânzurată curios de o stea

Prin visele de primăvară Îți port sufletul ca un braț de flori sălbatice Apa gălăgioasă călătorește sub tălpile noastre.

Noaptea atârnă de un copac în grădina botanică Sufletul seamănă cu teii Copoului Legănați de vântul nopții de vară Nu eram singur Singurătatea nu-mi place Eram cu umbra îmbrăcată ca o elevă

Tăcut, din fire aruncă prin frunze Stropii de lumină ai dimineții Bucla solară începe din vârful atletic Vă prezint cu aroganță Pe cel mai înalt tei din Copou Iubitele lui fugare îmi lovesc

Mușcătura cu semnul însângerat al visului Se chinuie prin cărțile Dăruite numai ție prin blestem Magie cu ochii înstelați Ființa lor se așează pe sufletul sattva Îi spune povești cu fulgere

Nemuritorii aluziei cobesc De bună voie în oasele nopții Fiecare îți sapă tăcut groapa pentru umbră Vreau să fug din căderea cărților Deschid la pagina unde șerpii scot pui Regii arameici

Primul avion a fost o pasăre Cu chip de inventator Vlaicu l-a aruncat În jocul luminii călătoare Și s-a făcut O pădure de marmură amăruie Primul avion a fost o pasăre Care plânge După ochii

Flori de câmp purtate la papuci Călărind pe cărți de primăvară Poeții le vând la haiduci Ascunși în Steaua Polară.

Frunze de copaci adormitori Au așternut în vis nopțile. Vântul a sosit din primăvară, Tăcerea umblă prin păduri Caii albi au zburat în Olimp Albastre umbre dansează pe apă Brațele au plecat să

Omul florilor trăiește în arbori Și numără ochii furtunii în brazi Omul florilor trăiește în viața cuvintelor Cel ce doinește în iarbă și oase Omul florilor trăiește într-un savant Căutător de

În voia pădurii curg cai de azur Și apele chinuie-n crengi ca o nuntă Fulgeră tropot de vânt cu sălcii amare Prin turnuri de drum încăierat cu legende Carul cu poeții sălbatici În genunchi trage

Umbrele copacilor strălucesc în stele Diminețile se gândesc la oglinzi Teiul din Copou Este un om minunat, al lumii întregi Florile au adormit de liniște Peste Iași, trec poeziile Ca niște

Legenda umbrei de fildeș stă uitată în ecoul înfricoșat Al privirii, la tribordul marin al cuvântului. Izvoarele poartă laurii îmbolnăviți la asfințit Și murmurul timid legănat peste

Craterul intoxicației cu aripi, Erupe în ringul hexagonal de iole, Atunci, munții încărcați de insomnie Vor strânge sindromul de groază sarmatică. Sub norul cu spâncenele de fulger Condorul

În seara de arbori cu pulberi florale Se întrupa o imagine pură Din poeziile magului hoinar prin dealul Copoului Unde șoptește un tei ca un fluviu lunar O fată, impietrită în alergarea prin

Trec într-o muzică vagă Umbrele nopții prin Lemne fumegoase din filosofii contrari Văile întunecate se clatină Pe mări mișcătoare Luna răstoarnă corăbiile Cu idei decedate Se aude în chiliile

Aerul nervos cu tulpina copilăriei Mă lovește și îmi sărută Ochii în costume de călăreț nocturn Meditațiile veninoase vor neapărat Să le trag rochia pe umerii violeți. Culegătorii de nasturi îmi

Chipul din singurătate Alături de ceva de neînțeles Este o camașă de șarpe.

Umbra furtunii suprapusă pe văile amurgului Arbori călători în picioare pe valuri marine Cor antic în cerul tăcerii Naufragiu pe nisipuri gânditoare Setea plânge în izvoare antice În strigătul

Ceasul mă încercuia vanitos Clopotarii de frunze priveau miracole Fata alerga prin aer în pânză albastră Trupul mătăsos unduia amețitor Un ied moale clătina pădurea Ne-am rătăcit prin sufletul

Elicoptere de mătrăgună se rotesc Peste pălăria visului evadat Număr cătușele la mâinile șarpele strălucitor În gura apelor ucid Numai pe oamenii cu echilibrul perfect Neastâmpărații și-au făcut