Îmbrac în fugă haina de om social și capabil de a oferi înțelegere atrocităților capitalei. Depășesc cu greu lumea în care simt și trăiesc atât de acut, pentru a păși apăsat în noroiul străzilor
E o luptă ce se pierde în trecut, acaparează prezentul și are un viitor obscur în ființa ce se naște și moare în fiecare secundă în mintea mea, căci mă recreez infinit, sunt o complexitate…
E
Am creat malul unui ocean
Prin atingeri de aripi de porțelan…
Apoi cu atingeri de mâini de argint
Am ridicat două stânci din pământ...
Mai sus am pictat un cer senin...
Conturul trasându-i-l
În viața scurtă de aici aproape totu-i relativ,
Însă toți știm să călcăm pe cadavre,instinctiv...
În egoismul propriu ne înecăm ca-ntr-un venin,
Narcotizați,nu mai privim în jur,nu mai
Demoni cu chip de înger ne-ndrumă-n efemera viață;
Ne-nvață de la început să le trăim sub influență...
Pășind pe-un drum trasat de ei,suntem nesiguri,dependenți;
Gândind în direcții impuse,vom
Cu greu revenind
Într-o lume pierdută,
Mă-ndrept,(căutând),
Spre voința-mi căzută…
Mă-ntorc din etern,
Ca-n etern să întorc
Întreaga-mi ființă,
Cu aripi cu tot…
Și pene de ceară
Trecut,prezent,apoi e fum,
Fără de rost trăiesc de-acum.
Găsesc frânturile-mi,e vechiul “eu”,
Titan pierdut ce se afundă greu…
Pedeapsa crunt-a-ntregilor păcate
Ce nu își află împăcarea-n
În universu-mi gol născută e scânteia,
E foc primordial,e totul,este cheia…
În centru așezată,ea va rămâne-n veci…
E singură în lumea-mi,vibrațiile-i seci
M-apasă,mă-conjoară,mă-mping cu gheare
Te-nvârți în cerc prea strâmt,
A minții-adânci tenebră...
E al durerii cânt,
E a simțirii febră...
Ai fost uitat de lume,
Ai fost uitat prea simplu...
Joci obsedant,întruna,
Un dans în
Ca vechiul rege Midas eu grea povară port,
Tresar,mâhnirea-mi dulce mă-nvăluie și pot
Să merg mult mai departe,să uit întreg și tot…
Căci te-am iubit cum nimeni alta,
Dar vezi tu,n-am
Rătăcind infinit prin albastre ruine,
Ca spirit prea stins,
Invizibilul “mine”-
Își caută viața pierdută demult…
Dorind s-o găsească,se-aruncă-n trecut:
Narcotic e drumul,simțiri se
În geniu nesfârșit s-a claustrat de lume…
Neînțeles etern,nebun orice ar spune!
Un ev spiritual parcurs într-o secundă,
Simțiri de heruvim s-a hotărât s-ascundă…
Găsindu-și locul între
MD