eu...
Am creat malul unui ocean Prin atingeri de aripi de porțelan… Apoi cu atingeri de mâini de argint Am ridicat două stânci din pământ... Mai sus am pictat un cer senin... Conturul trasându-i-l
Existăm...
În viața scurtă de aici aproape totu-i relativ, Însă toți știm să călcăm pe cadavre,instinctiv... În egoismul propriu ne înecăm ca-ntr-un venin, Narcotizați,nu mai privim în jur,nu mai
Un rol de-o viață...
Demoni cu chip de înger ne-ndrumă-n efemera viață; Ne-nvață de la început să le trăim sub influență... Pășind pe-un drum trasat de ei,suntem nesiguri,dependenți; Gândind în direcții impuse,vom
Nu am nume...
Cu greu revenind Într-o lume pierdută, Mă-ndrept,(căutând), Spre voința-mi căzută… Mă-ntorc din etern, Ca-n etern să întorc Întreaga-mi ființă, Cu aripi cu tot… Și pene de ceară
Eu încă Te iubesc
Trecut,prezent,apoi e fum, Fără de rost trăiesc de-acum. Găsesc frânturile-mi,e vechiul “eu”, Titan pierdut ce se afundă greu… Pedeapsa crunt-a-ntregilor păcate Ce nu își află împăcarea-n
Un instrument divin...
În universu-mi gol născută e scânteia, E foc primordial,e totul,este cheia… În centru așezată,ea va rămâne-n veci… E singură în lumea-mi,vibrațiile-i seci M-apasă,mă-conjoară,mă-mping cu gheare
Obsesie
Te-nvârți în cerc prea strâmt, A minții-adânci tenebră... E al durerii cânt, E a simțirii febră... Ai fost uitat de lume, Ai fost uitat prea simplu... Joci obsedant,întruna, Un dans în
Precum ceea ce sunt
Ca vechiul rege Midas eu grea povară port, Tresar,mâhnirea-mi dulce mă-nvăluie și pot Să merg mult mai departe,să uit întreg și tot… Căci te-am iubit cum nimeni alta, Dar vezi tu,n-am
Din nou
Rătăcind infinit prin albastre ruine, Ca spirit prea stins, Invizibilul “mine”- Își caută viața pierdută demult… Dorind s-o găsească,se-aruncă-n trecut: Narcotic e drumul,simțiri se
Doar unul s-a ales
În geniu nesfârșit s-a claustrat de lume… Neînțeles etern,nebun orice ar spune! Un ev spiritual parcurs într-o secundă, Simțiri de heruvim s-a hotărât s-ascundă… Găsindu-și locul între
