Mahok Valeria

Unui scrib, fals… Înțeleg că te inspiri Culegându-mi din cuvinte, Dar amprenta lor curată Are originile sfinte. 16-05-2018 Recunoștință târzie… Răsfățată mi-a fost soarta, Doar eu

Casă uitată... Sub iedera uscată plânge un pisic – Ecouri prelungi Sub ziduri părăsite. 22-08-2016

Infidelitate, boală cu păcate... Am fost o,,petală de iubire” Din buchetul tău de albe flori, Dar m-ai părăsit fără regrete, Avid după iubiri cu petale în culori, Unde te-ai regăsit. Buchet

Capricii ? Stinge-mi focul inimii, Cu izvorul iubirii tale Și dă-mi surâsul soarelui, Din buchetele lumii florale. Ațâță-mi bucuria de-a trăii În Raiul pământean Doar lângă tine, Pânâ

Glasul conștiinței... Doamne, te-am sfidat atât de mult, Cum sfidează tămâia dracii fără de astâmpăr, Crâmpeiul tinereții mele atât a priceput, Timp bântuit patetic De jocul adrenalinei

Armonii, de vară... A căzut Vara pe plai, Mândră ca un prinț bălai, Călare pe-un cal de foc, S-aducă lumii noroc Și belșug în holde bune, Pentru bucurie în lume. A căzut Vara-n

Floare galbenă în câmpie, Drăgaica e o poezie, Pentru văz, pentru miros, Pentru românul frumos Și la minte sănătos. Sânziene din povești, Culese sub braț de noapte, Vrăjite de voci și

Clipe efemere... Vrăjiți mi-s ochii sub catifeaua nopții, Cupolă de vis, brodată divin, Când stelele sorții pe toți ne sfidează, Știind ce ne așteaptă-n destin. Vântul timid sărută flori de

Era destinul meu să fie Născut în toamnă aurie, Mustind de multă bogăție, Când s-au copt strugurii din vie. Și plictisit din a lui fire, Domnul Destin s-a pus să scrie, În cartea lumii,

M-ai deocheat singurătate... M-ai deocheat singurătate nedorită Și slalom printre necazurile vieții am făcut, Ca un schior olimpic pe un teren virgin, Dar m-ai găsit călită, ca oțelul Și n-am

Am pornit pe drumul intuiției sufletești, cu speranța de a întâlni spiritul oamenilor frumoși și al primăverilor Vivaldiene nepieritoare... Speranță, prima notă din solfegiul relativ al

Primăvară iar - De pe dealuri și câmpii zăpezile curg, Sub cerul însorit vântul mătură amintiri. # Semne gingașe - Pe ramuri golașe iar muguri vii. În brațele naturii Primăvara se

Arta... Arta este universul oamenilor sensibili la frumos. Arta este imitația frumosului Divin, iar Divinitatea, creatoarea artei perfecte. Arta are cel mai superb buchet de mesaje divine,

Dacă vrei, să nu regreți nimic în viață... Dacă vrei să nu regreți nimic în viață Fii bun ca "Sarea în bucate" Dacă vrei, să nu regreți nimic în viață, Iubește ca Julieta, înainte de

O, tristă singurătate... O, tristă singurătate ! spin bătut de vântul soartei, pe-o câmpie fără flori... doar cu stoluri vii de ciori, croncănind în van de toate, parcă rândul nu-i și-al

Poteci de Sânziene… Zburdă luna pe câmpii, Lăsând vers în poezii, Printre gene argintii, A poeților copii. Mângâind frunți frământate Și versuri desculțe în șoapte, Muza mândră și

Pandantive sufletești... Iubite! Hai, să fumăm din nou pipa timpului frumos, petrecut cândva de amândoi, un Cătălin și-o Cătălină sub clar de Lună plină, deocheați de un Luceafăr

Am îngânat cândva singurătatea... Am îngânat cândva singurătatea, Și un ecou prelung la mine s-a intors, Fără să vreau prietenia ei. Tăcută fire, ascunsă, zgârcită și geloasă... Căpușe lacomă

Strigările colindătorilor... Hai, Crăciun în casă! În casă curată Și mult luminată, De venirea Lui, Fiul Domnului, Ziua mântuitorului, Bucuria omului. Hai, Crăciun în casă! Intră pe

Frământări vii- În travaliul zilelor gândurile curg. # Filozofii vii- Din travaliul vieții cugete mature. # Vise alese- În travaliul nopților premoniții. # Cugete târzii- Din travaliul

Plata sincerității... Strigă tare sdevărul Și spune-l verde viu în față, Că vei simți Democrația, Iar Dracul ți-e nănaș pe viață.

Sub o salcie bătrână Cu pletele lungi în vânt Curge un râuleț de munte Amintiri cu el purtând, Peste pietre șlefuite De valuri unse de vânt. Pe-o băncuță învechită Și-o măsuță tot la