Mahok Valeria

Frământări... Secvență Tanka Vise răzlețe Sub pleoapele nopților, Ochi agitați. În liniștea adâncă ceasul sună nedorit.

Numai din iubire și de dorul ei, devii poet. Numai din iubire și de dorul ei, devii discret. Numai din iubire și de dorul ei, trăiești sperând. Numai din iubire și de dorul ei, visezi

Înțelepciune… secvențe Înțelepciune – Polenul norocului, în fapte bune. # Înțelepciune – Vorbe nemuritoare în sfințenii grăitoare. # Înțelepciune – Din amintiri străbune, Doar

Primăvara inimii, zglobie... Mi-au înflorit neuronii în cuvinte sfinte, Ca florile Primăverii scăldate în raze aurii de soare, Când iubirea mi-a curtat viața, Adormită în straie vechi și

Eternitate,la Cimitirul Bellu... O, câte ranguri își dorm veacul Și– opulența le-a petrecut Până la cimitirul Bellu, Aici,sub umbra unui tei bătrân, În modestul lui mormânt, Doarme-n pace

Filozofie părintească... Mi-e atât de dor, de tata! Și de adepții lui cei geniali... Când sfaturi îmi dădeau pe îndelete, Să-mi creioneze viitorul ideal. El, tata, scriitor voia să

Între maluri umezite apa curge fără griji, Peste pietre slefuite și cascade în oglinzi, Dar, torentele vieții trec printre atâtea uși... Până când toate se închid, Și rămân doar spirit

Să te înalți cu odele bucuriei Ca ciocârliile în zborul lor spre cer. Să te înalți prin vorbe și fapte înțelepte Ca visurile marilor pionieri. Să te înalți prin dărnicii alese Cu altruism

Paradoxuri cotidiene... ,,Minciuna are picioare scurte” Adevărul nu-i falit... Pentru cei care nu-l plac are leacuri Care nu sunt de dorit. 16-12-2018

Colț de rai, pe vârf de plai( Mănăstirea Dumbrava) Din izvoarele credinței însetaților să dai, Strălucire în veci să ai! În lumea făgăduinței, cu eternitate în rai. 02-05-2019

Norocul... Soarta omului surâde, Când îl apără tot cerul... Răul fuge hăt departe, Binele luându-i locul. Asta este cu norocul, Când se ține scai de tine. 16-12-2018.

În simplitatea mea Te cânt, simţire viu trăită, Floare lovită de bine şi rău, Sub cerul speranţei Credinţa te ajută, Credinţa te înalţă, Peste câmpul stârpit De marii tăi

Din cămări întunecoase, Dese, ca fasolea pe-a ei viță, În livingul unei case frumoase, A intrat un șoricel, Curajos din cale afară, Ca să facă răzmeriță. Căci era nemulțumit De tot ce-l

Noi suntem români ? Aceasta este întrebarea care mă frământă mai nou. Unde este mândria românească moștenită de la străbunii noștri ? Mândria de a apăra și promova valorile naționale și

Eternitate- Visuri și fapte Cu stări spirituale înalte, Cărări neumblate Minuni adorate, Divinitate. # Fug voit de ispite și umbre... Ca o femeie naivă ce sunt, Nu vreau amăgiri Și

Când printre brazi brumați de timp, Răsare în împărăția ei ochioasă luna Și întregul vieții luminează pe pământ, Dezmiardă în ploaia ei de raze argintii Frumosul lumii adormit în noapte Și-i dă

Amintiri verzi... La umbra salciei pletoase adesea am poposit Și pe băncuța firavă ca mintea omenească, Multe lucruri în șoaptă ne-am vorbit, Multe fapte au pecetluit iubirea

"Nimeni n-a iubit cum am iubit eu. Nimeni n-a suferit cum am suferit eu. Toți spunem așa, și toți avem dreptate." Alexandru Macedonski M-am întrebat deseori... De ce ? Pentru dragoste și iubire,

Crâmpei matinal Luna scaldă zorile, visele se pierd. Ţipătul păunilor, iar sfidează liniştea. # Crâmpei matinal- Luna scaldă răcoarea zorilor de zi, Visele se pierd iar pe drumuri

Căutări... Iubitule, unde și de ce fugi de mine ? de ce te ascunzi, ca un clovn rănit de soartă, în pădurile pasiunilor ofilite, pline de liane efemere, care se rup la cea mai mică adiere a

Caut lumina… Caut lumina divină, sufletul să mi-l inunde, Ca apa curată făptura omenească Sau ca văzduhul suflarea păsărească. Caut iubirea adevărată să-mi răsfăț inima, Ca noaptea

Îmi moare al spiritului suflet... Îmi moare, al spiritului suflet Și-a lui avânt de altădat, Mă simt pustie și străină, De lumea ce am adorat, În raiul verde al fericirii, Acum, un vis

Vis alb… Vis alb, azi îmi fac cărare, Printre ramurile tale, Să-mi găsesc iar bucuria De a-mi cânta copilăria, Când pe deal sau jos în vale N-aveam piedici la picioare, Nici la gura

Suferința lenei... Își plângea lenea de milă, În oglinda veche, mată Bolile și chipul fad: -Vai, am putere ca o râmă, De nimic nu mă simt bună, De nimic nu am habar. Cum, să-mi pot face un