Poezie

Primăvara inimii, zglobie...

1 min lectură·29 martie 2018

Mediu

Mi-au înflorit neuronii în cuvinte sfinte,

Ca florile Primăverii scăldate în raze aurii de soare,

Când iubirea mi-a curtat viața,

Adormită în straie vechi și gânduri pieritoare,

Timp pierdut fără parfum de floare.

Păsările cerului au înviat în cântec vioi,

Florile își flutură în vânt petalele parfumate și moi,

Harfele iubirii cântă vesele armonii,

Pe dealuri și câmpii curg mări de culori vii,

În vesele nunți de păsări, gâze și fluturi,

sfinte gingășii.

Bucuria e în floare, răsfăț de ciripitoare,

Glasuri fericite de oameni, copii și necuvântătoare,

Primăvară iubitoare la gleznă de izvoare,

Râvna mieilor timpurii,

Viața mi-ai inundat cu odele bucuriei în floare,

Cum nu mi-a fost dat să trăiesc niciodată.

Primăvara inimii zglobie,

Imn adorat, veșnică sărbătoare,

Pentru spiritul omenesc, frumos și curat

Iubire, miracol fără termen de comparat,

M-ai înălțat!

09-03-2018

001.049

Mahok Valeria. “Primăvara inimii, zglobie... .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mahok-valeria/poezie/14123047/primavara-inimii-zglobie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.