Mahok Valeria

Părul alb al capului nu se rușinează de culoarea lui, ci de mintea care nu-i onorează vârsta.

Minciuna Doamnă Minciună, Prietena fățarnicilor bună, Iar le cânți în strună, Îi lauzi și le dai înălțime, Când ei sunt, Atât de mici de statură. Doamnă Minciună, Mândră și

Cred, că ciclurile vieții pe pământ ar fi mult mai lungi, dacă n-ar exista demența oamenilor, care trebuie înfrânată la timp de puterea creatoare și reînnoită asemenea semințelor noi.

Lampadarele nopții senine mă eclipsează cu lumina feerică, cernută prin ferestre mute. tâmplele încinse de gânduri sure, îmi ronțăie fără milă oasele vechi și carnea din spate, ca torentul

Dacă în singurătate, Nici să cugeți nu mai poți, Atunci neîntârziat Ai să-mparți apă la morți.

Surâsul toamnei ruginiu Mă întâmpină-n livadă, Cu reverențe lungi de crengi Scăldate-n apusul de seară Și dărnicia poamelor cu zeamă, Hrana ciorilor târzii. Călcam ușor covorul

Singurătatea învie și reînvie calitățile celor pierduți. Caria nepăsării desfrânate roade firea și ofilește fericirea oamenilor. În oglinda firii tale nu-ți privi defectele cu miopia ochilor.

Luntrea viselor trecând de vama morții poate intra în marea uitării relative... Insomniile lunii stimulează reumatismul și romantismul îndrăgostiților.

Când adăpostești în suflet șarpele egoismului, fericirea ta e relativă. Fructele amare ale neîncrederii cresc în pomul celui de-al șaptelea simț.

Leii ambițioși câștigă orice duel în viață, dar nesocotesc prețul sacrificiului lor și al sacrificaților. Încrederea v-a fi în viitorul omenirii un fenomen fantomă.

Gastronomia iubirii fără condimentele suferinței ar fi fadă. Rucsacul iubirii, deși e foarte greu merită cărat în spate toată viața.

Cea mai frumoasă lumină se scaldă în marea ochilor fericiți. Capricile omenești sunt frumoase, dar și vicioase.

Mirosul floral al deodorantului personal, poate dezvălui : starea materială, sensibilitatea caracterului sau locul de muncă.

Genialități-le sunt puseurile cunoștințelor acumulate din viețile anterioare, care ne uimesc în prezent, pentru că suntem în urma lor. ?