Poezie

Pastel

1 min lectură·28 noiembrie 2006

Mediu

Surâsul toamnei ruginiu

Mă întâmpină-n livadă,

Cu reverențe lungi de crengi

Scăldate-n apusul de seară

Și dărnicia poamelor cu zeamă,

Hrana ciorilor târzii.

Călcam ușor covorul toamnei,

Þesut din frunze-n agonie,

Căzute din cerul albastru,

Jucând încet prinsa cu vântul

Uitam cum trece timpul,

Printre copaci tăcuți și umezi,

În ploaia toamnei ruginie.

Și-am adunat mii de culori,

În ochii lacomi fără saț

Să întrec a lumii curcubee,

Ce pictorii hrănesc,

Fumând adânc aerul aspru

Și fericită că trăiesc,

Am sărutat amurgul îngeresc,

Cu sufletul am sărutat amurgul.

Dar, un lătrat de câinii voinici

M-au scos brusc din visare,

Prieteni-mi erau pe-aproape,

Vorbeam cu ei de-atâta timp,

Mergând spre casă pe cărare,

Dar unde am fost eu până atunci ?

Ah ! Da, Vâslisem în visare,

Pe marea toamnei ruginii,

În spre a lor mută mirare.

27- 11- 2006

001.740

Mahok Valeria. “Pastel.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mahok-valeria/poezie/217238/pastel

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.