Mahok Valeria

Lumină, dă-mi minte și putere. Nopților, dați-mi vise revelatoare. Florilor, în poezie, dați-mi culoare. Muzică, dă-i inimii alinare, Vocii har în exprimare, Sufletului iubire

Muza Calină muză, Încet te strecori Noaptea, pe furiș, De mână cu sfioasa lună, În somn îmi vorbiți Vesele și triste, Cu vorbe mă

Crăciunul Răsună colindele, În ajun de Crăciun, Colindătorii veseli bat Din poartă în poartă, În aer plutește Mirosul bucatelor De sărbătoare, Iar oamenii veseli,

Conștiința Cine ești tu, conștiință ? De nu mă lași în pace Și tot mereu mă cerți, Pentru tot ce-am greșit Și în viață greșesc. Cine ești

Primăvara prin grădini vestește Că poarta florilor raiul și-a deschis, Omenia își caută pereche Ca să trăiască al primăverii vis.

Cugetări: Dacă flacăra spiritului românesc arde pentru cultura și binele poporului, înseamnă că suntem foarte bogați. Cultura este hrana spiritului omenesc, ce tinde spre

Învață-mă Învață-mă să gândesc pozitiv Și să-mi alin Plânsul sufletului, În miezul nopții târziu. Învață-mă să aud pozitiv Și ce să fac, Cu vorbele murdare Auzite, în plină zi cu

Cum să fie bine în țară ? Când conduce lăcomia, Libertatatea-i sfântă cruce, Vitregită de prostie. # Și-au vândut românii țara, Pentru bani de buzunar, În mormânt, se-întorc

Revoltă Decât să dai Un colț de pâine, La săraci și la orfani, Mai bine crești la casă Câini scumpi de rasă, Cu costisitori bani. Decât să-ajuți Oameni săraci Făcându-le un bine, Că

Invidie Când ea înflorește, Fiindcă el o iubește, Lumea îi urăște, Că n-o dezamăgește.

O rătăcire disperată, M-a căutat printre fantomele Trecutului mărinimos, Și m-a găsit deshidratată De marea iubire ce cândva-i purtam. Respinsa destinul mândria-i rănită, Cu eleganță

Materialiștii Căutând în viață numai avantaje, Vom găsi, într-o bună zi, Nudul iubirii pe o pustie plaje.

Infidelul Parfumul tău m-a îmbătat De-atâtea ori iubite, Dar ce folos că-l împărțeai Cu tinere naive, Uitând că ești alesul meu Cu jurământ fierbinte.

Și-adapă luna setea nopții Îngenunchind în marea rece, Plete bălaie îi curg pe umeri, Văzându-și sfânta frumusețe Uită de tot ce-i iese-n cale. Alerg desculță pe faleza rece Să întâmpin umbra

Când te înalți pe piedestalul vieții, Călcând trufaș(ă) peste zeci de nedreptăți, Nu te-aștepta la bucurii prea multe, Viața îți întoarce propriile săgeți.

Moș bătrân, Cu plete de ani lumină, Torci fuiorul vieții omenești. Uriașul caier de stele, Neobosit rotești, Ca roata fântânii. Și râzi de capricii lumești, Mângâiat de vânturi stelare, În

Soarele e trist În lunca înverzită, Cucii au muțit, Eclipsa ne-a surprins Sărutându-i inelul. 21-10-2007

Toate capodoperele artistice au ca motivație sensibilitatea patetică a autorilor, trăită în momente de adânci frământări sufletești.