Poezie

Timpul

1 min lectură·3 februarie 2006

Mediu

Moș bătrân,

Cu plete de ani lumină,

Torci fuiorul vieții omenești.

Uriașul caier de stele,

Neobosit rotești,

Ca roata fântânii.

Și râzi de capricii lumești,

Mângâiat de vânturi stelare,

În jilțul tău de argint,

De aur și lumină,

Neobosit veghezi.

Moș bătrân,

Rege înțelept,

Scut de viteaz neobosit,

Pe-al universului piept,

Firul vieții tale,

Cât este de lung…?

Și cât de deștept. ?

Moș bătrân,

Din pipa universului

Fumezi liniștit,

Lăsând dâră pe cer,

Calea Lactee,

Și pui un scorpion,

Umil nepriceput,

Să își frământe gândul,

Ca-ntr-o uriașă piuă,

Iar noaptea să nu doarmă,

Râvnind la lunga viață,

A înțelepciunii tale, nealterată.

18 –04 2005

001.247

Mahok Valeria. “Timpul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mahok-valeria/poezie/163790/timpul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.