2 iunie 1995
timpul bate-n seara
Ploua. Verde. Perdea sfisiata, continua, verde. Picaturi grele plesnesc obraji de frunze cu riset scurt. Iubesc. Acum. Esti undeva, in tren - personal-,
Ocne de sare
goale orbitele tale
mă sorb.
Nevăzutule,
plinul din mine
tresare
foc pentru fluture
amurg dănțuindu-se
ape arzând
În ocne de sare
goală-
golită
în mantia umbrei
Trec prin vitralii
și-mi îmbrac în uitare
amintirile toate.
Trec prin vitralii
și mă-mbrac în culoare.
Iau de la îngeri
aura dolofană
și de la sfinți
figura prelung zâmbitoare,
Trec
Hai
Haihui
Haihui
Haihui
pe-un sfert de nasture șui,
pe-o limbă de piatră arsă
pe o stea de vânt întoarsă.
Hai ș-om mere,
dor mărunt
pe o pasăre de foc
pe-un căluț
Cu drag
am inceput s-o daltuiesc
sa-i tremur sufletul dumnezeiesc
sa sparg cu dalta
piatra grea de forma
(un cavaler de Malta captiv in za diforma),
i-am smuls lumina blinda
arcadei dure,
Ce blestem nemurirea
Ce pedeapsă gura, gândului
Ce profanare cuvântul, pentru idee.
Doar înainte de a te naște,
doar atunci,
poți fi liber-
"A fi", altfel decât "ființă".
Nu lacrima
Toamnă târzie.
M-aștern și zac- sămânță plumburie.
Deasupra-
zări se arcuiesc,
cu scrâșnet de înfruntă zodii,
și-n ceas adânc, de ochi ferit,
ogorul geme arcuit
sub cornul
Valul nisipos și moale
mă cuprinde-ncet, hipnotic
de sub pleoapa dulce-amară
de amurg ce mă-nconjoară.
Ia-mă soare,
Ia-mă
Du-mă
De ma fă să cânt,
vioară,
De m-amestecă cu seara,
De ma
Iubite,
cheama-ti sufletul aproape.
vantul agonizeaza bezmetic
Iubite,
canta cocosii!
E dimineata devreme, e inca miez de noapte?
Iubite,
canta cocosii
si ninge pierdut.
Sau