Magdalena Dale

Mulțumesc de trecere și de sfat. Am să-l urmez și nu am să renunț, chiar dacă poate enervez prin insistența mea! Și eu când îi citesc pe alții, mă simt exact cum spui tu: simplă și copilărească... și câteodată mă rușinez de ce scriu, dar merg mai departe, tot încercând, cine știe până la urmă...
Viața m-a învățat să lupt, dacă vreau să reușesc, sau măcar să supraviețuiesc... Adevărul este că am momente când simt că am obosit, să tot lupt cu mine și cu ceilalți și îmi vine să renunț, dar mereu se găsește cineva care să-mi spună să nu renunț(nu numai la poezie)și atunci mă ridic și merg mai departe. Poate inima mea nu vrea să se lase și așteaptă mereu un semn cât de mic! De data asta ai fost tu! Îți mulțumesc.

După ce m-ai tot certat,
Sigur, am mai progresat
Și în ritm am cam intrat,
Ca să nu fii supărat,
Pe un poet cam ratat!

Urările tale
Sunt încântătoare,
Mulțumesc tare
Pentru urare!

După cum ai scris catrenul,
Imi vine să scot jobenul.
Deci, duiosule mon cher,
M-ai convins, ești inginer!

Degeaba ai har,
Dacă n-ai habar,
Că poezia este visare
Și nu doar \"cântare\"!

P.S. Matematica nu este punctul meu forte. Îmi pare rău, dacă ți-am zgâriat \"auzul\" cu încercările de mai sus

Nu-ți lipsește ritmul,
Ci poate doar chinul
Ce face din omul oarecare
O stea nepieritoare!

De vrei să fii inspirat,
Să nu-ți fie cu bănat,
Încearcă un pic de visare
Și nu te cufunda în uitare!

Anonimi suntem cu toții, doar pentru cei pe care-i iubim și care ne iubesc nu suntem anonimi, dar asta este altă poveste! Proscris, nu ai cum să fii, cel puțin pe tărâmul poeziei, deoarece ai talent!
\"Fata\" din tinerețe, chiar dacă a dispărut din viața ta, nu a dispărut din sufletul tău și asta este mai important, uneori amintirile sunt atât de frumoase, chiar însoțite de durere...
\"Trăsăturile comune\" le cauți sau le găsești întâmplător?
Nu uita, orice \"surogat\", cu arome artificiale, în cele din urmă tot surogat rămâne și nu poate avea farmecul și valoarea originalului.
Epigramele sunt doar un refugiu, sau te definesc?
Cu toate că mă fac să zâmbesc, multe din catrenele tale, poezia asta mi-a plăcut mai mult!
Sunt o sentimentală incurabilă, și nu doresc nimănui să trăiască cu acest \"defect\"!
Dacă mai simți împunsăturile vieții în inimă, înseamnă că nu este totul pierdut...

Mulțumesc pentru sfat! Sunt de acord, rămân în noi și dacă mă gândesc bine, formează într-un fel sau altul, eul nostru lăuntric.........Uneori, însă ele ies la suprafață, aduc cu ele parfumuri ciudate și amintiri oarecum uitate, și mă întrebam, oare ce le face ca uneori să răbufnească? În rest, experiența destul de tristă mi-a demonstrat că nu pot schimba nimic în jurul meu, nici oamenii, nici soarta care m-a aruncat în mijlocul lor, dar încerc necontenit să mă schimb eu și din această căutare și frământare, se naște uneori poezia! Te citesc, deoarece în poezia ta mă regăsesc!

De acord! O schimb, aș putea să mă scuz, dar prefer să nu o fac.... cine se scuză, se acuză! Am încercat un gen care văd că se \"poartă\" pe site-ul ăsta, cu toate că nu cred că mă reprezintă, dar încercarea mă amuză și te rog să crezi că am nevoie de așa ceva...Îți mulțumesc pentru \"vizită\"!
Mereu aproape,
Medy

Ești un proclet?
Cu un pamflet?
Îți faci iluzii
Încercând aluzii
Te ascunzi în van
După un paravan!

Eticheta-i cunoscută
Parc-ar veni de la o rudă
Ce nu înțelege, se pare
Mai nimic, din ce apare!

Quod erat demonstrandum........