Poezie
Amintiri triste
1 min lectură·
Mediu
Eu sunt un anonim uitat de lume
Nu am o țintă, n-am un scop precis,
N-am casă, am uitat și al meu nume,
Mă simt aidoma unui proscris.
O fată cunoscută-n tinerețe
A dispărut complet din viața mea;
Nu voi uita nicicând a sa mândrețe
Mă luminam, spre mine când privea...
Deși confuz mi-acuma chipul ei
Adesea regăsesc vreo trăsătură
În chipul unor oarecari femei
Și-n inim-atunci simt o-nțepătură...
Adesea mi se-ntâmplă să visez
De undeva din ceață se ivește
Fantoma dragei mele...nu cutez
Să cred ca poate încă mă iubește...
013.755
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luchi Tenenhaus
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Luchi Tenenhaus. “Amintiri triste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luchi-tenenhaus/poezie/100829/amintiri-tristeComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"Fata\" din tinerețe, chiar dacă a dispărut din viața ta, nu a dispărut din sufletul tău și asta este mai important, uneori amintirile sunt atât de frumoase, chiar însoțite de durere...
\"Trăsăturile comune\" le cauți sau le găsești întâmplător?
Nu uita, orice \"surogat\", cu arome artificiale, în cele din urmă tot surogat rămâne și nu poate avea farmecul și valoarea originalului.
Epigramele sunt doar un refugiu, sau te definesc?
Cu toate că mă fac să zâmbesc, multe din catrenele tale, poezia asta mi-a plăcut mai mult!
Sunt o sentimentală incurabilă, și nu doresc nimănui să trăiască cu acest \"defect\"!
Dacă mai simți împunsăturile vieții în inimă, înseamnă că nu este totul pierdut...