Magdalena Dale
Verificat@magdalena-dale
„Orice ar fi, trebuie învinsă soarta suportând-o”
Născută în București pe data de 20 iulie 1953. Am urmat cursurile Liceului de Muzică George Enescu secția pian, ceea ce mi-a accentuat înclinația spre visare, dar în același timp mi-a educat răbdarea de a studia. Viața cu eșecurile și împlinirile ei, precum și un accident vascular cerebral m-au determinat…
Singurătate
Doar ecoul naturii
Pătrunde-n suflet
Pe textul:
„Haiku" de Corneliu Traian Atanasiu
Dacă am pierde amintirile dragi sufletului nostru, oricât de dureroase ar fi, am merge mai goi și mai săraci pe cărările vieții!
Cu drag,
Magdalena
Pe textul:
„Pescărușul și copacul" de Magdalena Dale
Uit să te menționez!
Pentru gândul duios,
Mulțumesc frumos.
P.S. Răspunsul la comentariul tău (cel cu amintirile) l-am postat în grabă și apoi mi-am dat seama că nu ți-am menționat numele și cu toate că sunt sigură că ai înțeles, vreau să fiu și mai sigură și mai fac o precizare...
Cu drag,
Magdalena
Pe textul:
„Pescărușul și copacul" de Magdalena Dale
Pe textul:
„în direct din OZ" de Radu Herinean
\"Privirea ta se cufundă în privirea lui, pierzându-se în alte lumi. Și așa mai departe. Credem că suntem singuri. Doar credem…\"
Privirea este oglinda sufletului și călătoria asta în el, cu noi,spre lumile lui care devin și ale noastre este minunată...
Cu drag de oglinda din sufletul tău,
Magdalena
Pe textul:
„Portrete" de Ela Victoria Luca
Mai ai de așteptat,
De vrei c-așa \"demers\"
Să nu fie iute șters!
Pe textul:
„Propuneri de colaborare" de Luchi Tenenhaus
Te invidiez pentru posibilitatea de a călătorii fără a fi limitată în nici un fel de diferitele probleme ale vieții!
Unul dintre visele mele de suflet este și acela de a cunoaște la propriu lumea în care trăiesc, deoarece orice călătorie o fac atât fizic cât și sufletește,am impresia că știi foarte bine ce vreau să spun...
Balcoane albe spânzurate în apă spui tu, și sub ele încercând o serenadă ca un Romeo, spiritul lui Cassanova, iar tu sorbind din licoarea zeilor și invocând zeul păgân, uite ce frumos ai descris momentul tău de inspirație!
Scuză-mă te rog, că am abuzat de spațiul acesta, dar nu m-am putut abține să nu-ți răspund când am văzut că avem aceeași \"slăbiciune\" pentru Italia.
Drag,
Magdalena
Pe textul:
„Altfel, dar la fel" de Elena Overhamm
Cu drag,
Magdalena
Pe textul:
„Marea promisă (III)" de Ela Victoria Luca
Am făcut un comentariu și după ce l-am trimis mi-am dat seama că nu i-am pus nici un titlu, dar văd că nici nu a intrat, până învăț regulile mai greșesc, îmi pare rău...
Am să încerc să-l reiau!
Mergând pe firul răspunsului tău .... atunci nici omul nu visează, e visul?
Și de unde-ți vine ție forța de a pune visul în cuvinte atât de frumoase?!
Sau este pur și simplu VISUL care pleacă din tine spre noi, pentru a ne învălui în magia lui?
Oricine ar fi din tine, știe foarte bine care este esența și o spune foarte frumos!
Cu drag de versurile tale și de tine,
Magdalena
Pe textul:
„Marea promisă (III)" de Ela Victoria Luca
Ai caracterizat-o frumos ca fiind atemporală \"desprinsă de timp\" și în același timp sălbatică ca o orhidee albastră în care sunt îngropate vise, ce trebuiesc căutate...
\"Doruri de perle\", ce frumos spus, și ce greu le găsești (cine se încumetă să le caute), dar în fond nici nu contează decât căutarea în sine spre sine!
Am închis ochii, ca să pot vedea \"sclipirile fugare\" ale stelelor aprinse și acum visez...
Cu drag,
Magdalena
Pe textul:
„Marea promisă (VI)" de Ela Victoria Luca
Imaginea mea preferată este:
\"Eu sunt curcubeul ce-ti alinta durerile
Tu fii orizontul pe care imi dorm visele\"
Cu simpatie,
Magdalena
Pe textul:
„Tu si eu" de Stanica Ilie Viorel
Pe textul:
„Semn de întrebare" de Magdalena Dale
Din păcate acest nesuferit \"cotidian\" îmi va șterge și mie amintirea...
Oricum era vorba despre o cunoștiință mai apropiată, nu făcea parte dintre cei ce și-au lăsat \"amprentele\" în sufletul meu și din a căror amintire mă recompun de foarte multe ori, chiar dacă \"ei\" nu mai fac parte din prezent! Ei sunt acum alt prezent, al altor oameni, pentru mine au rămas doar amintirile.
Mulțumesc pentru trecere!
Pe textul:
„Gânduri triste" de Magdalena Dale
În altă ordine de idei, îmi place ironia fină de la sfârșit, dar vreau să-ți spun că Icar nu a fost prost, poate doar nesocotit deoarece nu a ascultat sfaturile tatălui său...și nu i s-au înmuiat aripile, doar ceara cu care erau lipite, ele s-au desprins, dar au căzut în mare și Icar poate oricând să le caute, să încerce să zboare iară, de data asta cu mai multă grijă pentru urmări! Spunea cineva că în final contează doar zborul și cred că avea mare dreptate!
Oricum \"noi\" de la Icar am învățat să îndrăznim să zburăm și merită chiar dacă uneori ne pârlim, unii mai puțin, alții mai mult....
Pe textul:
„Iubire arzătoare" de Luchi Tenenhaus
Pe textul:
„Elucubrații" de Luchi Tenenhaus
De la un cititor,
Pentru un corector,
Un zâmbet amar
Că nu ai habar
Să-ncerci o reverie
Scriind o poezie...
Pe textul:
„Cititorului meu preferat" de Luchi Tenenhaus
Cinic, dar de foarte multe ori adevărat, eternul lui \"te iubesc\" durează cât clipa prezentă, deoarece poartă în el din păcate entuziasmul prezentului și ignoră cu inconștiență eroziunea timpului!
Pe textul:
„Scrisoare de la o necunoscuta" de adrian grauenfels
Bine ai venit!
Îmi place tare mult stilul tău de a te exprima. Nimic forțat, doar poezie care implică și multă nostalgie.
Urmărești poetic, evoluția suferinței omului în timpul lui terestru (pumn de cenușă, cioburi de scrum, răni oblojite, drumul Golgotei și în cele din urmă - suflet împăcat.)
Mă odihnesc plăcut la o cafea, printre rândurile tale de suflet.
Cu drag,
Magdalena
Pe textul:
„Fiat lux!" de Elena Overhamm
Cu drag,
Magdalena
Pe textul:
„Vorbe... arhicunoscute!" de Carmen Andreea Anghelina
Te-am întâlnit și la \"Gânduri triste\" - povestea unui clopoțel - și mă bucur că te-ai întors, deorece te-am simțit și atunci ca și acum aproape....
Ca și atunci cu \"amintirile de suflet\" și acum cu \"lumina\" care rămâne în ciuda suferinței sunt de acord!
Când ți se pare că viața ți-a aruncat o haină prea grea pe umeri și parcă nu mai ai putere să mergi mai departe, atunci te întorci la lumina tainică din sufletul tău ca să te hrănești cu tot ce ai simțit și a rămas în tine și astfel să poți continua drumul vieții...
Dacă am reușit să stârnesc o emoție cu povestea mea, mă bucur nespus de mult!
Cu plecăciune pentru sensibilitatea din sufletul tău,
Magdalena
Pe textul:
„Pescărușul și copacul" de Magdalena Dale
