Magdalena Dale

Dan, nu cred că o secvență senryu trebuie să aibă un anumit număr de poeme. Ceea ce am trecut în biblioteca virtuală senryu de Vasile Smărăndescu este selecția pe care mi-a indicat-o dânsul din antologia care-i aparține. Senryu mai poți să citești și de Valentin Nicolițov, tot în biblioteca virtuală introduse de mine. Ele constituie un capitol separat din volumul „Doar clipa...” Am introdus tot capitolul, de fapt toată cartea „Doar clipa...” aparținând poetului Valentin Nicolițov. Domnul Smărăndescu este unul dintre fondatorii „Societății Române de Haiku”, iar domnul Nicolițov este secretar general de redacție la revista de interferențe culturale româno-japoneze „Haiku”. Amândoi reprezintă puncte de reper pentru cei dornici să învețe arta de a scrie în spiritul liricii nipone...
În privința senryu-ului cred că am greșit în primul rând eu!
Poetul Florin Vasiliu spunea în cartea sa „Introducere în poemul japonez Haiku” că poemul senryu se deosebește de haiku prin spiritul comic, prin lipsa kigo-ului – acel cuvânt obligatoriu la haiku - înlocuind tema naturii din haiku cu faptul divers. Acest lucru mi-a fost subliniat și de domnul Smărăndescu și de altfel dacă vei citi cu atenție poemele scrise de domnului Smărăndescu și cele scrise de domnului Nicolițov vei regăsi acest spirit comic.
Eu am introdus greșit poemele mele legate de mare drept poeme senryu. De ceva vreme îmi propun să-mi îndrept greșeala, dar cum timpul nu mi-a fost prea prieten în ultima vreme a rămas așa.. Îmi fac mea culpa și poate chiar în seara asta voi revenii asupra textelor și le voi încadra în alt mod.
Sper că ți-am fost de folos!

Maria, ai găsit formularea perfectă din punctul meu de vedere. Harul tău poetic și-a spus cuvântul. Totuși ca să rămân la ideea cu teii aș face o mică schimbare. Dacă rămâne la sfârșit \"inflorescențe\" îmi anulează primul vers cu teii în floare și atunci aș pune:

Parfumul de tei
sub crengile-aplecate
inflorescențe

Altfel dacă las \"de dimineață\", poate să fie orice altă floare și eu aș fi vrut să specific că este vorba de tei! Îți mulțumesc mult!

Îți mulțumesc pentru informații. Îmi voi respecta promisiunea și voi completa eu biografia domnului Florin Vasiliu. Fragmentul tău de proză este deja în biblioteca virtuală.
Nu neg că ai avut ceva de transmis în tanrenga ta, dar nu respecți regulile pe care chiar tu le-ai enunțat mai sus!
Sunt de fapt două tristihuri, nu un tristih si un distih de raspuns!
Îți mulțumesc și pentru că împărtășești aceeași admirație ca și mine față de lirica românească în stil nipon!

Îmi pare rău nu am auzit până acum tarenga scrisă în această formă!Poate îmi spui și mie unde ai citit așa ceva! Sunt membră a Societății Române de Haiku din București înființată de Florin Vasiliu. Am citit tarenga în reviste de specialitate, dar în niciun caz în această formă!
Chiar ultimul număr al revistei Haiku are publicate poeme tarenga!

Tarenga – poezie scurtă legată formată din 2 strofe, una de 3 versuri alta de 2 versuri, dar este un poem scris de doi poeți. Astfel tristihul din tanka denumit kami no ku, poartă în tarenga numele de kokku, cu sensul de prima stanță – i se mai spune și maeku, strofa dinainte, din față – iar distihul shimo no ku se numește tanrenga, tsukeku, strofă adăugată sau wakiku, a doua strofă. Ca regulă după strofa de deschidere, kokku se pune punct, semn al fragmentării poemului tanka, premiză a unei viitoare independențe totale a tristihului. Distincția privind denumirile tristihului și distihului în cele două tipuri de poeme – tanka și tanrenga – se explică prin aceea că în cazul poemului tanka, kami no ku și shino no ku indică locul părților în poem (kami = sus, shimo = jos), în timp ce în tarenga, kokku indică prima stanță iar tsukeku strofa adăugată, denumirile indicând un grad de independență a părților.
Sunt însemnările mele din cartea scrisă de Florin Vasiliu \"Introducere în poemul japonez haiku\"

Eu nu m-aș grăbi să înființez un nou gen poetic. Este dificilă calea aceasta! Mi-am propus mai întâi să-mi însușesc regulile de scriere, care nu sunt puține și dificil de urmat...
În primul rând haiku-ul oprește clipa, dar în același timp constituie o sursă de meditație, doar printre izvoarele spirituale ale haiku-ului, Florin Vasiliu a enumerat: shintoismul, confucianismul, daoismul și buddhismul!
Îți mulțumesc pentru că citești ce scriu!

Îți mulțumesc pentru că ești atât de atașată liricii de inspirație niponă.
Ca să fac o pagină de autor pentru domnul Florin Vasiliu, trebuie să am texte scrise de dânsul. Când voi avea datele sale biografice îl voi introduce în baza de date a bibliotecii virtuale a saitului și îl vei găsi acolo. După aceea îi poți adăuga tu textele dacă ai cărți scrise de dânsul.
Sunt prinsă un pic în alte proiecte, așa că te rog să mă scuzi dacă întârzii un pic cu răspunsul și cu biografia...

aleea era doldora de copaci

păsări reci se loveau de mâinile noastre
somnambulele
dădeau din aripi a zbor
erau mai flămânde în vis

căutam și noi precum ceilalți

Aceasta este partea care îmi place cel mai mult!
Viața este o nesfârșită căutare și mâinile somnambule care vor să devină aripi pentru că sunt flămânde de vis în contrast cu păsările reci care încearcă să stăvilească avântul, mi se pare o imagine sugestiv construită.

Pentru ca un tristih să fie un haiku, pe lângă forma 5-7-5 și kireji (pe care tu le-ai respectat) trebuie să aibă și kigo(un cuvânt care să simbolizeze anotimpul în care a fost creat). De curând am aflat că luna în sine poate reprezenta kigo doar dacă este specificată faza ei (lună plină etc.)Dacă vrei să încerci acest gen, multe lucruri importante găsești în pagina Mariei Tirenescu. De altfel, ea este o autoare premiată constat la concursurile de haiku.

Cornelia, îți mulțumesc! Am dat „târcoale” cum spui tu potirului cu flori de tei din suflet și l-am „somat” să-și reversele aromele în cuvinte...

Gelu, domnul Vasile Moldovan le-a citit înainte să le postez pe site, deoarece grupajul l-am făcut la solicitarea dânsului și nu era destinat în niciun caz postării pe sait. Spre surprinderea mea i-au plăcut! De altfel numărul 3 l-am citit la ultimul cenaclu și iarăși spre surprinderea mea a întrunit aprecierile colegilor, cu singura obiecție că avea o silabă în plus. Inițial se termina „și eu încă pe drum”. Am eliminat acel „și” buclucaș, dar nu sunt convinsă că nu a rămas totuși un pic șchiop... M-am hotărât să le postez în urma unei discuții pe un al sait și îi sunt dedicate unui membru de acolo.

Dan, îți mulțumesc! Mă bucur să te găsesc și aici, tu știi...

Cristina, îți mulțumesc mult pentru constanta prezență în pagina mea! Touche!

Stefan, bun venit printre teii în floare... Îți mulțumesc! Mă bucur dacă ți-au plăcut.

Umbra mare a tristeții ține uneori companie lunii...
Îți mulțumesc!

Karla, bătrânul verde s-a apucat să joace șotron cu umbra care s-a plictisit să mai aștepte... Șorțulețul cu pătrățele și coroniță s-au așezat pe bancă la pândă...  Mulțumesc!

Cristina, mă bucur dacă ți-au plăcut. Cred că cel mai reușit este ultimul, dar cele mai aproape de sufletul meu sunt 2 și 3. De primul sunt foarte îndoită, dar nu obișnuiesc să-mi șterg textele chiar dacă ulterior îmi dau seama că nu sunt mulțumită. Eventual, modific dacă sugestiile vin în ton cu ceea ce simt... Mulțumesc!

Uneori lucrurile par simple, dar nu este atât de ușor să te întorci în tine pentru a afla răspunsul...
Tristihul tău spune un mare adevăr: este un loc de reculegere / ce domină universul.
Îți mulțumesc!

Parcă „broboane de secunde” nu te prea îndeamnă la reverie...
Dacă varianta mea nu se pliază pe mesajul tău te rog să nu te superi!


Plouă cu vise
dezlănțuite-n suflet –
curg secundele
printre lumini și tunet
înlănțuindu-mi trupul

Pierre, mă bucur că m-ai însoțit cu sufletul în această călătorie. Îți mulțumesc!

Cristina, Normandia este foarte frumoasă, ai dreptate. Mi-ar plăcea să mă întorc acolo, să vizitez mai mult... Poate, ar fi trebuit scris mai amplu, eu am încorsetat un pic descrierea în rigorile cerute de un haibun, dar pe de altă parte amintirea mi-a rămas în suflet și au apărut și haiku-urile...
Îți mulțumesc pentru prezența ta aici!

Este adevărat că poemul tău are kigo prin cuvântul „bobocei” și se păstrează structura 5-7-5, dar unde este vraja, unde este legătura între ce este perisabil și ceea ce este etern? Sună ca o simplă constatare! După ce îl citesc, nu mă duce la nicio meditație...
Mai bine scrie cât de des vrei tu, dar postează mai cu parcimonie!
Ai văzut și tu că ai haik-uri care nu intră la atelier, deoarece transmit ceva !
Sper să nu te superi pentru intervenția mea...

Ai dreptate. Dacă schimbi se pierde kigo și devine un tristih!

Frumusețea unui haiku tocmai în aceasta constă, în puterea de a spune mult cu puține cuvinte... De multe ori cuvintele sunt goale lipsite de conținut, din varii motive. Într-un haiku fiecare cuvânt poate reprezenta o propoziție, așa cum sunt ideogramele nipone. De fapt în această concentrație de sensuri stă marea provocare în a scrie un haiku și frumusețea!
Mulțumesc!

Carmen, m-ai surprins plăcut de două ori. În primul rând pentru că te-am găsit în pagina mea și în al doilea rând pentru steluță! Îți mulțumesc pentru felul în care te gândești la mine, mă simt onorată să te cunosc și bucuroasă să știu că nu găsești poezia inspirată din lirica niponă lipsită de \"credibilitate\", cum se exprima un distins coleg de site, pe care de altfel eu îl apreciez pentru cum scrie și pentru erudiția sa indubitabilă!

Gabriela, și eu îți mulțumesc că nu renunți atât de ușor...

Anastasia, cartea despre care am scris, am împrumutat-o și acum nu o mai am. Știu că avea trecute și câteva date biografice. Îmi fac mea culpa că nu am fost inspirată să mi le notez. Cu toate acestea, am unde să mă interesez și cum voi afla am să caut o modalitate să-ți comunic ceea ce te interesează! Da, ești o norocoasă că ai cartea domnului Florin Vasiliu! Dacă îmi lași o adresă de e-mail, putem comunica eventual. Îți mulțumesc mult pentru intenția ta, într-adevăr este necesar să aibă o pagină de autor...

Și eu îți mulțumesc pentru apreciere și pentru că ai adus haiku-ul în viața mea!

Gabriela, mulțumesc pentru că te găsesc lângă haiku-urile mele!

Dan, îți mulțumesc pentru aprecieri. Pe data de 28 iunie este cenaclu la Societatea Română de Haiku, așa încât voi cere amănunte legate de procurarea revistei și îți voi scrie pe adresa de e-mail pe care mi-ai lăsat-o!
Mă bucur mult de tot să văd că vă plac sensurile profunde exprimate cu parcimonie de cuvinte!