Proză
Le Mont Saint Michel
haibun
2 min lectură·
Mediu
Când am ajuns în Normandia, mi-am amintit de Victor Hugo care spunea că Mont Saint Michel reprezintă pentru mare ceea ce piramida lui Keops reprezintă pentru deșert. Mont Saint Michel este una dintre cele mai mari construcții religioase din Europa. Momentul spectaculos pentru vizitarea „piramidei lui Dumnezeu” este atunci când mareele foarte puternice inundă marginile insulei Mont Saint Michel, la lună nouă și la lună plină, sau în timpul echinocțiului de primăvară și toamnă.
Hai hui prin lume –
Într-un zbor de pescăruș
căutând marea
Prin „La porte du Roy” am intrat pe strada principală care conduce la abația din vârful stâncii. Magazinele, restaurantele, hotelurile și forfota de pe strada îngustă m-au purtat în atmosfera din timpul pelerinajelor religioase din secolele trecute.
Strada îngustă
cu izul de parfum vechi -
Noii pelerini
Abația benedictină construită în stil gotic are o frumusețe austeră. Deoarece acustica este foarte bună, în fiecare an se organizează concerte de muzică clasică în sălile largi. Pe lângă zidurile reci de piatră mă însoțea muzica interpretată la violoncel de un tânăr. Sunetele în registrul grav parcă se curbau pe forma arcurilor în stil gotic, umplând spațiul cu vibrațiile calde.
Printre pietre reci
ascult violoncelul -
Calde vibrații
Pe terasă m-au întâmpinat pescărușii cu țipetele lor ascuțite. Soarele obosit se întinsese la orizont într-o lungă eșarfă purpurie colorând ireal de frumos cerul. Atmosfera era întregită de sunetele ca niște picuri de apă ce se auzeau dinspre crenelurile mânăstirii. Pescărușii, în zborul lor în vârtej ca într-un dans de bucurie, chemau marea. Din depărtare, apa cu elegante brațe unduioase se apropia tot mai mult acoperind nisipul până la poalele stâncii.
Apus de soare –
Peste apă și nisip
eu și-un pescăruș
La plecare, noaptea târziu Mont Saint Michel era scăldat într-o lumină aurie. În vârf, arhanghelul Mihai cu sabia în mână stătea mărturie că abația nu va putea intra niciodată în stăpânirea dragonului.
La plecare vântul Atlanticului și spuma mării târându-se peste nisipurile mișcătoare m-au însoțit până la mașină.
Minune-n piatră -
Loc de reculegere
dominând marea
![\"Photobucket](\"http://i30.photobucket.com/albums/c311/MagdalenaDale/Concediu/IMG_1824.jpg\")
Hai hui prin lume –
Într-un zbor de pescăruș
căutând marea
Prin „La porte du Roy” am intrat pe strada principală care conduce la abația din vârful stâncii. Magazinele, restaurantele, hotelurile și forfota de pe strada îngustă m-au purtat în atmosfera din timpul pelerinajelor religioase din secolele trecute.
Strada îngustă
cu izul de parfum vechi -
Noii pelerini
Abația benedictină construită în stil gotic are o frumusețe austeră. Deoarece acustica este foarte bună, în fiecare an se organizează concerte de muzică clasică în sălile largi. Pe lângă zidurile reci de piatră mă însoțea muzica interpretată la violoncel de un tânăr. Sunetele în registrul grav parcă se curbau pe forma arcurilor în stil gotic, umplând spațiul cu vibrațiile calde.
Printre pietre reci
ascult violoncelul -
Calde vibrații
Pe terasă m-au întâmpinat pescărușii cu țipetele lor ascuțite. Soarele obosit se întinsese la orizont într-o lungă eșarfă purpurie colorând ireal de frumos cerul. Atmosfera era întregită de sunetele ca niște picuri de apă ce se auzeau dinspre crenelurile mânăstirii. Pescărușii, în zborul lor în vârtej ca într-un dans de bucurie, chemau marea. Din depărtare, apa cu elegante brațe unduioase se apropia tot mai mult acoperind nisipul până la poalele stâncii.
Apus de soare –
Peste apă și nisip
eu și-un pescăruș
La plecare, noaptea târziu Mont Saint Michel era scăldat într-o lumină aurie. În vârf, arhanghelul Mihai cu sabia în mână stătea mărturie că abația nu va putea intra niciodată în stăpânirea dragonului.
La plecare vântul Atlanticului și spuma mării târându-se peste nisipurile mișcătoare m-au însoțit până la mașină.
Minune-n piatră -
Loc de reculegere
dominând marea
054.470
0
cu prietenie, Pierre