Poezie
despre moartea lui
1 min lectură·
Mediu
locul e plin de zări uitate în ochiul deschis peste viscerele ultimelor zile
cotrobaiesc în apăsarea clipelor( vârtitura tăcerii lângă gura crispată)
nu știu cum să-i zic să plece, să nu mai unuiască timp furat pe umerii cuibar al liniștii
între mine si el camera mortuară
și-l port totusi în toate gândurile
006
0