Poezie
intarziatii
1 min lectură·
Mediu
vindeau picioarele goale ale viselor
adunau vițe de gânduri pentru țesătura nopții
toate zâmbetele desenate erau
cu aceeasi întoarcere din penel
care zicea unor ochi, doar unora
cum fiecare fața plutește pâna când e aleasă
nu-și răgușeau glasul în nici o melopee
(înabușite cuvintele în oala comună a sorții)
și fără mărturisire,
stăpâniți de o pândă lacomă,
huzureau în buzunarele vremii
008
0