amsterdam klezmer band

neliniștea

marginile ei zimțate

patul se îngustează străin

până la mine mai sunt două leghe

luciul nefiresc ca o pânză îndelung uzată noaptea asta

rezonanța fugară de câte ori ating cu degetele țeasta lui minuit

vietăți informe cu pântecul umplut de păsări

ele bat din aripi încă înlăuntrul

el bea vodkă

nu vede decât subtilități paranoiace când dintre pereții ca dintr-un fruct ies nenumărate vorbe aceleași

suculent rău volubil cauza mea pierdută