melancholia

locul era umplut de ochiul nezis

mirosea a stofă udă ca atunci cuvintele se răsuceau

jocul era doar pentru aceia

ei nu țineau melancolia pe brate

arma grea a repetării unui sunet auzit o dată pe o colină

unde soarele luneca eșarfă de gât fragila lui inimă cu sângele pulberat praf al asfințitului

locul se repeta gol de umezeala stofei

cuvintele ce se pot răsuci nu mai ziceau nimic ochiului