simplitate de guerrier.luna lui esteban

robustețea întâlnirii

pumnii strânși

loviturile una după alta ezitante apoi adevărul ieșit dintre noi ca un nou născut

se uita la noi cu privirea aceea din altă lume

până când pielea mea deșirată ochii mei galbeni gâtul umbrit de mâinile tale țeasta lăcuită ca a unei păpuși de lemn au curs din pat au alunecat de pe scena atroce cu inima îndoită am uitat ce nu trebuia să uit

iar cuvintele spuse linia brațelor când au picat ca din cer peste trupul meu febril

cerșetoare de tine mă știu