exhibitie naiva

neprefacuta intalneam rotile privirii tale

ma desfaceam in doua drumuri si pasii ti-i alungam mereu de pe unul pe celalalt

ca sa nu ma gasesti niciodata, dar atat de neprefacuta

in fata ochiului tau ce se imbulzea

printre atatea priviri moarte sa vada cum

descarnam si eu carnea diminetilor/ dintre hotararile seminte ce nu incolteau niciodata

se ivea totusi o floare ca o tacere

si nici o intamplare nu ajungea intreaga

cand ma priveai asa

atat de neprafacuta mangaiam umbrele cautaturii tale

pana in nodul ruginiu al ploilor din nord

iar acrobatii unui circ banal intrezareau prin sarme

plasa de siguranta a altor salturi

celor de maine si de poimaine

in care nu vor cobora decat pielitele uscate ale

zambetelor lor de cabotini incercati

daca din privirea ta se vor mai mazgali semne pe gandul meu

poate doar atunci ma voi preface

(in graba unui paragraf tarziu)

ca atunci, in ziua aceea cu soare

cand te nasteam nehotarata