ingrozitoarea fericire

de a te trezi în fiecare zi cu aceeași cumplita nevoie de a te zice pentru a-ți fi sprijin în aceasta nelămurire care e lumea.Să treci prin lângă atatea chipuri și să nu-ți dorești niciunul, căci toate par mai nimerite altcuiva decât monstruoasei tale alcătuiri laborioasa trecere a timpului care se folosește si de trupul tau ca să-și exerseze funcția...poate doar contemplarea luminii pe cale de a se stinge nărăvită de promisiunea întunericului poate evidentia legea săvârșirii;dar daca timpul ne poate apărea convingător pentru ca se dă ordinii de neschimbat a zilelor și nopților , el mai are totuși o intregă capacitate ascunsă de a rămâne străin de noi chiar când ne conține ca pe lucruri care se degradează