confidente

rămășițe din zi învelite în voaluri banale/spărtura gri a cerului/ aproapele înșirat în cea mai strictă depărtare/ logica inconturnabilă a fiecărui răsărit îmi aține calea, adâncește ocolurile făcute în spaima că nu voi scăpa realității/despre inflexiunile diferente dintre o tăcere și alta, dintre zbaterile calme și oarecum demne ale pleoapelor zilei ,dintre tumultul ascuns al sângelui sălbatic și o falsă moștenire civilizată/ dar nici măcar asta nu e important în trecerea zilelor, poate doar frontiera aceea ingrată dintre o secundă și alta, prag veșnic al nehotărâților/ viața pare simplă de aici, obiectele se încadrează minunat/ îmi odihnesc nesperat angoasele în lipsa totală de presupoziții/ când cobor în stradă viețuiesc delicat printre fiare împuținate la amintiri, dar cu blana sclipitoare a viitorului/mă rușinez deseori de curiozitatea mea copilărească, afund mâinile în buzunare cu o mânie subțire/ o dorință ciudată mă prinde de a mă pierde în epoca trotuarelor hipertehnice din orașele invadate de lumina rece , perpetuă a unui singur ochi/sunt un cititor al \"îndreptarului de reverie\"/ programez zilnic pagini albe pentru a străbate drumurile camerei în izbutită iubire de mine și de oameni