greseala

nu voi incepe niciodata doar cultiv nehotarata umbre in colturile cicatricilor aseara am coborat de pe masa din lemn greu a privirii tale ma gadila inca in ureche murmurul acelui copac cu frunze vagi-toate cuvintele nespuse paseam cu calcaiul lui ahile pe gura rosie a incercarii orice infrangere imi era asternuta ca un lintoliu peste fire semanam poate cu acea fecioara neizbutita a vreunui sculptor ce nu-si cunostea piatra si care taia metodic o fanta acolo unde doar un gand ar fi putut strabate salas al necunoscutei intamplari