astenie de primavara

nu infloreste nimic aicea si din cer curg doar vechile ploi ale lui aprilie cuvintele stau agatate de poduri si mai sunt inca femei ce-si tin poala rochiilor adunata pentru a le culege se sterge in palma zilei linia inimii un praf galbui inlocuieste soarele ritm de moarte tresare pleoapa de plastic a orasului nu inverzeste nimic aicea copacii au bratele atat de goale pasarile doar isi imbraca solitudinea la ceasul crud al amiezii cu bucata de cer ramasa o lehamite cu ochii ca ceara tolaneste in madularele orelor otrava