stop joc

joc un joc nu al meu uneori văd cum lovesc zidurile cu pumnii poate că sunt singură atunci cănd ceilalți se țin atât de aproape cum de bărbatul acela mă privește duc viața unui joc nu al meu regulile inventate pe loc bărbatul acesta trage cu o armă plină cu păsări peste cer ele au impietat dorinta de iesire uneori port cuțite la tâmpla sau podoabă la gât nu le vreau nu sunt ale mele o femeie bătrână se apropie de patul meu și mă ține de mână nu știam că o cunosc ține capul aplecat asupra-mi din ochi curge o cerneala incoloră pe care ea o numește lacrimă joc un joc de-a bolnavii care nu se mai curmă între timp eu mă ocup de ale mele iar agonia e spuză pe o pâine neagră eu nu voi muri nu eu io nu pot muri într-un joc care nu e nu sutele de cuvinte scrise nu ele nu sunt mai puternice decât sufletul meu