outre amour

era frig casa prea mare dormeau la etaj singur diminețile cobora cu ochii încă măsurați în rotația visului de mâna ei (în)vârtitoare nici azi nu era ziua pentru atingere nervurile privirii nu o permiteau mai târziu frica le dădea târcoale nicunul nu împărțea miezul și o altă voce una cu solzi parcă ieșea la iveală spunea atâtea despre ei o ascultau cumințiți încercau să-i numere inflexiunile