Mădălina Maroga

revin...

Ultima strofă dezleagă misterul acestei stări de nepăsare, vine ca o undă de șoc, pentru că în minte există mereu o altă scenă disponibilă, ca un colac de salvare mereu să facă miracole.
Nu pentru mult timp, pentru că în final, se deșiră ultimele perle, la fel ca ultimele gânduri, ultimele cuvinte, dar sempre sola - sempre, mereu singură în decorul prea trist al singurătății ca o cetate a sufletului, în preajma unui vis.


Madim

Dora,

Nu știu din ce motiv am impresia că această poezie a fost scrisă la lumina lumânării, așa pare, într-o liniște deplină, unde exact ca un simplu spectator al unei scenete dintr-o altă viață, developezi imagini trăite și simțite cumva dincolo de orice închipuire.
Sempre, așa ai intitulat poemul tău de azi, adică, mereu, ca o mărturisire a unui lucru pe depin cunoscut. Ca în mai toate fanteziile tale, fac aici referire și la poezia cu același nume, Fantezie, găsesc, deși nu prea ușor semnificația titlului printre rânduri. Deci, este o fantezie, la fel ca cealaltă căreia nu-i mai lipsește practic nimic doar oglindirea realității care este mult mai departe decât aceste trăiri.
Este o căutare a unui decor, așa cum spui încă din primul vers, căutare izvorând dintr-o nepăsare forțată, impusă chiar, în care nu mai încape decât o singură neglijență, aceea a deconectării temporare de la celelalte preocupări și gânduri care te surprind în această stare. Desprinzi singurătatea precum un copil în fața primei lui năzbâtii, cu teamă pentru a nu te răni ea, o zgârii, ba chiar o rupi de tine.
Un vis care mereu se repetă, revine, o cetate zidită, asemenei vechilor carcere în care erau aruncați și cei care nu ar fi trebuit să se afle acolo. Pare de altfel și o cochilie de melc, un fel de cetate a apărarii, în care mă întorc un pas înainte
mereu înapoi . Această trecere are un fond muzical, o altă cutie fără balerină, diferită de cea pe care o aveai probabil într-un alt vis.
În decorul acesta intervin, deși sunt mereu acolo și alte personaje antiques și
princesse , sunt ca o zestre insuportabilă din cauza cărora ai impresia că nu mai ai loc pentru ultima nepăsare. O stare de indiferență, ca ultima liniște dorită în momentele de maximă tăcere.
Ultima strofă dezleagă misterul acestei stări de nepăsare, vine ca o undă de șoc, pentru că în minte există mereu o altă scenă disponibilă, ca un colac de salvare mereu să facă miracole.
Nu pentru mult timp, pentru că în final, se deșiră ultimele perle, la fel ca ultimele gânduri, ultimele cuvinte, dar sempre sola - sempre, mereu singură în decorul prea trist al singurătății ca o cetate a sufletului, în preajma unui vis.


Madim

Paul,

Pentru faptul că eu îmi propusesem să ajung joia aceasta la Eliad și mai ales pentru faptul că nu pot ajunge nici acum, :( acord o steluță invitației tale atât pentru o mai mare vizibilitate a textului cât și pentru grija pe care o ai în fiecare miercuri să postezi anunțul. Tot în ton cu cele scrise mai sus, îți promit, :) dacă cumva nu s-au adunat suficienți de mulți atât pentru mare cât și pentru Eliad, să le trimit eu citații acasă la fiecare în parte, fă-mi tu rost de adrese.:)

P.s. - Mult succes mâine seară și să ne vedem cu bine la malul... poeziei.

- Important!!! - să-i amintească cineva lui Andrei Pavel, dacă eu tot nu ajung, că mâine e joi, sigur, iar dacă mai are nevoie de link-uri să mă contacteze direct, am eu o filieră și aflu tot, în timp util. ;)
Ar fi nemaipomenit dacă și filamți evenimentul de mâine seară ca să ne arătați și nouă, ceștilalți enoriași care nu vom putea ajunge.

Numai bine!


Cu drag,

Madim

Domnule Adi Cristi,

Chiar am ramas fara cuvinte... De dimineata, la o ora destul de matinala, am primit un sms din partea unui coleg de pe site, ma felicita pentru \"poeziile pe hartie\". N-am stiut despre ce este vorba. O alta colega de site, careia il multumesc, mi-a dat link-ul acestui articol.

Ma simt onorata si va multumesc foarte, foarte mult.
Cineva imi spunea aseara ca abia ma nasc in poezie... Este adevarat, sunt la inceput, scriu atunci cand simt nevoia sa scriu.
Debutul meu pe hartie a fost in anul 1996, in ziarul \"Mesagerul Olteniei\" din Craiova.

As vrea sa stiu cum va pot contacta, daca aceasta adresa de mail mai este valabila - acristi@xnet.ro - .


Multumesc!

Cu respect,

Madim

Andrei,

Poate te ajuta acest link -

http://www.agonia.ro/index.php/article/133214/index.html

si/sau acesta -

http://www.agonia.ro/index.php/personals/133128/index.html

Inca ceva: azi este marti, 26 iulie ;) :). La Eliad parca joia se merge .:))


Madim

Dora,

Si eu am citit poemul tau de dimineata, l-am citit si l-am recitit din nou acum. Din nou imi vine sa-l citesc si sa-l recitesc... Este ca o taina, o destainuie cu multe sensuri, mereu ma face sa ma gandesc la alte si alte lucruri.
Am retinut - punctele, punctele... care sunt atat de apropiate, mascate in atea si atatea nuante, transformate intr-o amintire a suflului adunat în priveghi.
O mie de invartiri in acelasi sens, o locuire in cuvant, in aripa timpului in care adapostesti o noapte ca un joc, jocul de-a spiritul care are mereu acelasi final între spațiile fără cuvinte.

Las si eu un spatiu aici, Dora, un spatiu mult mai mare decat ti-l poti imagina si trec mai departe spre locuinta in care nu mai este nevoie de cuvinte.


Madim - intre spatiile fara cuvinte

Victor,

Titlul poemului tau, m-a pus pe ganduri, am tras aer in piept si am meditat adanc la aceasta minunata taina pe care mi-au transmis-o versurile tale.
Imaginea pe care ai postat-o vine in completarea versurilor, a emotiei ca o spirala.
Poem ca o scara in care am urcat si am coborat ca intr-un labirint din care cu greu m-am desprins - un tablou din bolta cerului .
Am urcat si am coborat, am inceput in lumina si am terminat tot in lumina. Frumos ai inceput si ai incheiat poemul tau de azi, ca o meditatie langa spirala lemnului.

Complimente!

Madim

Dragă Dora nu fi tristă
Violetul îi mai deschis
Este astazi ca o pistă
De care cu toți ne-am prins


Madim

Dora,

Ma bucur sa te stiu aici, bine ai venit. Ultima oara, erai altfel, nuanta ta era apraope infinita, albastrul acela invartea universul pe degete intr-un cerc al nostalgiei, tatuat cu tandrete.
Nu uita - ultima oara am uitat sa-ti spun ca te-a prins dorul si ca-ti sta bine-n violet.

Uneori, prima intalnire ramane neterminata, vor veni altele sa nuanteze ceea ce a ramas in inima ploilor de vara si-n sufletul cerului.

Ultima oara - imi aminteste de o poveste cu 3 parti, prima parte este departarea, iubirea aceea pe care o simti uneori atat de intens de la distanta, a 2-a parte este asteptarea, cu toate cliplele ei de durere si de frica, a 3-a parte este ultima oara a intalnirii, somnul pierdut, visul din care te trezesti mereu singura, mereu alta, cu o alta nuanta-n suflet, intalnirea mereu neterminata, in speranta unui nou vis al unei alte trairi la cotele maxime ale conului de lumina.



Cu drag,

Madim

Vladimir,

Iata-ma si aici, numarand din sapte in sapte pacatul. Da, dar sapte aduce noroc - sunt multe minuni adunate in cifra 7. Poate tu ai descoperit deja una. :)

Am observat cele doua strofe, au fiecare cate 7 versuri, probabil intentionat puse in aceasta ordine.

La ultimul vers din prima strofa cred ca ar merge mai bine fara ei, iar la ultimul vers din cea de-a doua strofa nu-mi suna bine înghițindu-și . Poate gasesti altceva, e doar o parere. Eu as zice -

singurătatea unui gong viu
înghite sunetul de final

sau \"dizolva\", \"risipeste\"... gasesti tu...

In rest, cuvintele au evadat din lumea nuferilor si sapa mai departe tunele, lovindu-se de peretii sparti ai timpului.


Madim

Rozalia :))) Nu, mai bine Rozmina. Este adevarat roz-ul este culoarea mea, ai intuit bine.

Nici eu nu stiu cum se insereaza melodia, nici poze nu stiu sa pun, asa ca, voi apela din cand in cand la tine. Aici. In poezie. Mereu. :)

Daca un editor va citi comentariile, propunerea mea si acceptul tau, poate ne va ajuta sa inseram aceasta superba melodie.

Multa inspiratie, Ela si de acum incolo.


Rozmina :)

Revin!

Am uitat de melodie, eu am gasit melodia potrivita poeziei tale, poate, daca iti place o inserezi tu. :)

- Patricia Kass - Il parle d\'amour -

Cu linii melodice fratuzesti... complimente din nou! Este poezia mea de azi.

Madim

Ela,

Sunt pe receptie, eram curioasa sa vad imaginea pe care o vei pune.

Foto: L.N.P, \"Elle enfleurie\"

Elle inflorata sau inflorita... nu traduc eu asa bine... Dar de ce pusa la zid, si mai sunt si vechi...
Inconjurata de tepi imaginea asta a ta!

Si pentru ca florile nu se vad asa de bine, mai inchid si deschid eu usa inca o data si arunc timid cu o floare spre cer spre ele, cerurile poeziei tale...

Frumos!...

Madim

Ela,

Eu voi incepe de la titlu, acesta mi-a atras initial atentia. Elegans euphorbia - este un cactus, o specie rara de cactus care infloreste o singura data in viata si este o floare unica si foarte frumoasa, pe cit e cactusul de intepator si urit pe atit e floarea lui de deosebita.
Aici, imi lasi impresia ca tocmai titlul este cel care conduce la aflarea enigmei versurilor tale.

aceeași întoarcere în timp
tic-tac tac-tac tic-tic

Tic-tac - pare a fi o tacere a inimii, ametita de povestile verii, ca un soc al trairilor rasuna in toate colturile universului \"tic-tac tac-tac tic-tic\".

Mesajul din final este discret, scris in alta limba, limba inimilor care au avut totul de spus si nu a ramas nimic.

tu aimes toujours les femmes sans corps
et sans regrets, chèri

*** tu iubesti mereu femeile fara corp si fara regrete, dragule -***


O poezie ca o usa, usa aceea care scartie atunci cand cineva o doboara. Chibriturile - sunt ca un foc aprins, atrag o emotie ciudata insotita de ochii unei fetite...

Rugaminte - poeziei tale ii trebuie musai si o imagine.


Cu miros de Elegans euphorbia ma retrag in tic-tacul meu si incerc sa inchid usa cu grija...


Cu drag,

Madim

Atropă, ce ziseși, fată?
Că tu ești ciocolatie?
Dă-i lu’ Albu nota zece
Și pune-i și-o pălărie….


Răspund eu și pentru tine… ;)))


Pălărie am, nu am
Dar i-oi da o ciocolată
Cu Ela să o mănânce
Ițăle să li se-ncurce.


Multumim domnu’ Albu pentru raspunsu’ la comentarii, … și noi și noi...asemenea...

Heiiiiiii... sper să nu se termine șirul acestor epigrame la mine, că eu pân’ acu’ n-am știut că am așa talent și n-am nici o vină...


Madim

Atropa, uite și ea
se mânji de ciocolată
Albu dacă vrea s-o vandă
s-o mai pună înc-o dată

:)))


Madim

nu regret o ciocolata
poti s-o dai la alta fata
ciocolata ma ingrasa
prefer sa raman frumoasa.


Sa nu te superi, Albule, dar e tare buna ciocolata asta.

Sa ploua cu epigrame, tovarasi!!!:)))


Madim

Albule, asa, deodata
te-necași cu ciocolata?
ia mai bine o cafea
sa nu-ti fie noaptea grea. :))

Madim

Vladimir,

La fel ca Anda, nici eu n-am inteles mare lucru, inca mai caut sensul in fundele de mercur si in noima zilei de dragul jocului. Dar fiindca imi place ciocolata mult de tot si mai ales culoarea roz, incerc sa spun ce am inteles cu chiu cu vai - :)

1. - Poezia are un titlu delicios de culoare roz.
2. - Poezia are 3 strofe fara nici o legatura intre ele.
3. - Prima strofa are 5 versuri.
4. - A 2-a strofa are 4 versuri.
5. - A 3-a strofa are 5 versuri, la fel ca prima.
6. - Toata poezia are 14 versuri.

Efect liric - pofta de ciocolata.
Nota - poetul avea o nostalgie legata de ciocolata dar acestea sunt doruri ce nu se întâlnesc niciodată, mai ales ca exista conjuncția fiarei cu prada
pecetluiește în diferențe de buze despicate.

Cu roz,

Madim

Mihai,

Placuta calatorie am avut pe aceastra strada cu unsprezece numere, nu m-am ratacit, lucrurile sunt clare, imaginile sunt reale, atat de reale incat parca intuiesc si culoarea ei, pasii grabiti si copiii care seamana leit cu aceasta minunatie care este poezia ta.

Versurile se imbina intr-o forma deosebita, curg la vale ca o apa care in taina o poveste ametitoare.
M-a impresionat tonul simplu prin care se transmite aceasta stare a ratacirii pe o strada anonima...

Complimente!

Fug sa te mai citesc, imi prinde bine calatoria aceasta. :)