Poezie

Nu știu...

1 min lectură·17 septembrie 2008

Mediu

Ce-i timpul?

Cine va fi el să tremur,

Când toată oastea de decenii a murit

Pe cruce, agățate-n vânt vecernii

Hotarul dintre ieri și mâine-i ruginit.

În locul unde timpul nu-i stăpân

Doar spațiul se întinde-n trei cărări

si crucea punctului se pierde-n patru zări

În locul unde timpul nu-i stăpân.

Ce-i spațiul oare?

Fi-va el trecut în catastif?

Desfășurată e lumina ce n-apune

Iar de-i aduni cărările din lume

doar timpu-ți spune de s-a mai rostogolit o zi.

În locul unde spațiu nu-i și nu-i nici timp

Þi-as spune ce-i, dar milă mi-e de tine

Repere în oglindă fără cui

ce nu reflectă nici o adiere.

De mă arăt în lumea-n care timpul

împarte zile si decenii fără rost

Mi-e spațiul plin de simțăminte

iar pași-mi pribegesc

că nu am adăpost.

Când mă retrag le iau din lume

și le închid în punctul ce n-a fost

un nou big-bang așteaptă-n adormire

Să dau iar timpului și spațiului un rost.

Mai crezi că poți vorbi de amintiri

Când n-ai repere ci doar amăgiri?

001.461

Macovei Costel. “Nu știu....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/1802173/nu-stiu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.