Poezie

Despre eșec

1 min lectură·27 august 2008

Mediu

Care este țelul tau în viață?

Ce scopuri ți-ai propus s-atingi?

N-am. Și nici nu mi-am propus nimic

Căci de câte ori îmi propun ceva, cineva

Începe să râdă de mine: nătărăule, ratatule,

Ce dracu e de capul tău? De când ai tu idei?

Și-azi așa, mâine așa,

Până când m-am lăsat păgubaș,

Și am depus armele, visele și bagajele

Și toate dorințele neîmplinite

La ghișeul de obiecte pierdute.

De-acolo sigur n-o să le ia nimeni

Lăsându-le să-și doarmă somnul de praf.

Știu sigur că ar prinde bine cuiva,

Că altcine poate că le-ar folosi,

Dar ce folos?

Tot ce ajunge la bagaje pierdute

Stă și-și așteaptă proprietarul,

Chiar și o veșnicie.

De aceea cred că ratarea are gustul prafului

Adunat printre cutele speranțelor ce-au murit de copile.

Da, numai că lumea nu se mulțumea să-mi râdă-n nas

Înfigea tăișul cuvântului în trupul meu

Și-l răsucea lent, zdrențuind carnea,

Curățind oasele verbului

Făcându-le să strălucească fosforescent.

La lumina lor fantomatică

Deslușeam fețele lumii și plămădeam lutul.

Din cărămizile eșecului mi-am zidit turnul versurilor

Și lucrând m-am înălțat deasupra tuturor cuvintelor.

Singur cu visele și speranțele mele pierdute.

001.605

Macovei Costel. “Despre eșec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/1798977/despre-esec

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.