Poezie
poeți ai fricii și-ai singurătății
1 min lectură·
Mediu
vă rugăm să pășiți cu atenție! teren minat!
fiecare cuvânt vă poate exploda în față
distrugându-vă cu totul.
jur-împrejur pustiu latră și soarele se șterge la ochi
ici-colo câte o urmă spulberată. uitarea ce înghite
unul câte unul. plecăm. și cuvinte ce dispar în nori de praf
tăcerea mă îmbracă, uitarea mă alungă
urma-i acum o dâră, târâtă, poticnită
iertate încercări. arsură. spuză. zgură
degeaba fac potecă pustiul o usucă
departele desparte, aproapele ucide
durere. sfârtecare. frică. singurătate.
și tot în tot, omul frumos ce moare.
011.274
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “poeți ai fricii și-ai singurătății.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14160676/poeti-ai-fricii-si-ai-singuratatiiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Să cultivăm estetica “omului” pentru a da amplitudine “frumosului” şi evanescență urâtului.